Bună să vă fie inima, dragilor!

Într-un sat mic, trăia un bătrân cu băiatul lui de 17 ani.

Într-o zi, singurul cal alb cu care lucra a sărit gardul și a fugit cu niște cai sălbatici. Lumea din sat murmura: ”Ce nenorocire pe dumneata, nea Cipriane!” , iar el, liniștit, răspundea: ”Poate e o nenorocire, poate e o binecuvântare.”

La câteva zile după, calul alb s-a întors cu un alt frumos cal sălbatic, iar lumea îl saluta pe bătrân, zicându-i: ”Ce noroc!”, la care nea Ciprian răspundea: ”Poate e un noroc, poate e o nenorocire.”

După alte câteva zile, băiatul adolescent, în timp ce urca pe calul sălbatic pentru a-l îmblânzi, a căzut, fracturându-și un picior și din cauza aceasta, a început să șchiopăteze, iar oamenii îi spuneau bătrânului: ”Ce nenorocire pe capul tău, omule” , la care el răspundea: ”Poate e o nenorocire, poate e un noroc”.

După o vreme, a izbucnit războiul și toți tinerii din sat au fost luați la luptă în fruntea frontului, dar pe baiatul lui nu l-au luat pentru că șchiopăta. Și toată lumea din sat când îl saluta pe bătrân îi spunea: ”Ce binecuvântare pe capul tău, nea Cipriane!” Iar el, cu credința lui de neclintit, a răspuns din nou: ”Numai Dumnezeu știe, poate este o binecuvântare, poate este o nenorocire.”

Într-adevăr, numai Dumnezeu știe și El niciodată nu se înșală.

Humberto A. Agudelo C. ( Vitamine zilnice pentru suflet)

Dragilor, credința face mereu diferența! Prin ochii acestui mărgăritar de preț, totul se vede și se trăiește altfel! Dacă noi l-am cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu, L-am iubi mai mult…iar dacă L-am iubi mai mult, am avea o încredere fidelă în El și-n toate acțiunile Sale. Vă încredințez acest gând pentru astăzi!

O zi minunată! Pace și bine!