Populaţia acestei planete are nevoie de hrană. De acum, numai cine nu ştie sau este rău intenţionat nu poate observa că produsele agricole au din ce in ce mai etichetat preţul aurului. A preface in parloagă propriul ogor, unul dintre cele mai fertile din Europa, a pune pe masă alimente din alte colţuri ale lumii, tocmai aceste imagini oferă dovada neştiinţei şi in consecinţă a neputinţei. O sfidare a propriului popor, al cărui aur cenuşiu imbogăţeşte acum multe ţări. Romania nu poate accesa fonduri europene de peste trei miliarde de euro destinate agriculturii şi dezvoltării rurale fiindcă ii lipseşte orice strategie a relaţiilor celor care doresc să scoată carul la drum drept cu fauna mai mulr decat rapace a industriei bancare. Pentru că, se ştie, poţi promova un proiect viabil in esenţa lui numai dacă ai in buzunar banii necesari, ce vor fi decontaţi mai apoi din amintitele fonduri. Or, de unde să aibă bani fermierul roman decapitalizat pană la ruinare de un sistem păgubos şi păgubitor? Neştiinţă sau neputinţă? Cert este că de o vreme orbecăim prin cotloanele prostiei. Aici la noi răul este guvernat de mai rău. Oamenii aşteaptă şi aşteaptă şi aşteaptă… Mai marii zilei şi ai ţării ar trebui să nu mizeze prea mult pe răbdarea lor. Şi mai ales să nu-i creadă proşti!