Cuvioasa Paraschiva s-a născut in Epivat, Tracia(Bulgaria de azi), in partea I a secolului XI, iar moartea ei se crede că s-a petrecut pe la anul 1050. S-a născut intr-o familie instărită, de buni creştini-unde ca şi fratele ei Eutimie, ce va ajunge episcop, va avea parte de o educaţie aleasă creştină, şi de timpuriu s-a deprins cu postul şi rugăciunea, precum şi cu acte de milostenie. Nu o dată s-a dezbrăcat de hainele sale bune şi le-a dat săracilor, imbrăcand ea hainele acestora. La doar 10 ani, auzind cuvintele Mantuitorului:”Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze”, sufletul ei va fi aşa de pătruns de această chemare, incat va renunţa la bunurile şi bogăţiile materiale, spre a se imbogăţi in daruri duhovniceşti. Spre a-şi implini vocaţia, după caţiva ani se hotărăşte să părăsescă casa părintească şi să se retragă in pustie. Se indreaptă intai spre Constantinopol, apoi spre Heracleea Pontului, iar apoi in Ţara Sfantă, in pustiul Iordanului, vieţuieşte in infranare şi rugăciuni fierbinţi, intr-o manăstire pană la varsta de 25 de ani. In urma unor intamplări minunate, se retrage in satul natal Epivat, petrecand -ca necunoscută, doi ani in smerenie, nevoinţă şi asprimile postului, iar apoi moare şi este inmormantată intr-un loc necunoscut, aproape de ţărmul mării. Sfintele ei moaşte au fost descoperite in chip minunat. Săpandu-se un mormant aproape de ţărmul mării pentru un corăbier, groparii aflară la o adincime mare un trup neputrezit, ce va fi aşezat in biserica din Epivat. Indată au avut loc vindecări minunate ale celor ce s-au atins de aceste moaşte, ce răspandeau un miros plăcut. Vreme de 200 de ani au rămas moaştele Cuvioasei Paraschiva la Epivat. Vor fi strămutate apoi la Tarnovo, la Belgrad şi Constantinopol, iar din 14 octombrie 1641, domnitorul Moldovei Vasile Lupu şi mitropolitul Varlaam al Moldovei vor reuşi să le strămute la Iaşi. Din 1641 pană azi, Sfintele ei moaşte au rămas la Iaşi, Cuvioasa fiind socotită ca ocrotitoarea duhovnicească a Moldovei şi cinstită, după cuviinţă, de credincioşi de pretutindeni. Cultul Cuvioasei Paraschiva a fost generalizat pe intreg teritoriul ţării, la 14 octombrie 1955, dar numele ei intrase cu mult timp inainte in evlavia ortodoxă a poporului roman. Asfel, incă in 1408 in targul Romanului şi in Răşinari(Sibiu) in secolul XVI existau biserici cu hramul Sfintei Vineri( un alt nume dat Cuvioasei Paraschiva). Un lucru interesant: la noi in Sălaj, la Ciocmani-fostă parohie greco-catolică pană in 1948, biserica zidită intre 1900-1903 are hramul Cuvioasei Paraschiva. Ziua de 14 octombrie a fiecărui an a devenit o sărbătoare de pelerinaj a credincioşilor din toată ţara, spre a se ruga la racla Sfintei Cuvioase Paraschiva de la Iaşi. Se cuvine insă ca in fugara noastră călătorie pe oceanul acestei vieţi trecătoare,ori de cate ori nevoi ne cuprind, să rugăm pe Cuvioasa Maica Paraschiva să mijlocească pentru noi, la Părintele luminilor ajutor şi binecuvantare.