In cele ce urmează vă prezentăm trei principii date de Mantuitorul pentru călăuzirea vieţii noastre morale. Pană la venirea Mantuitorului, pentru credincioşii Vechiului Testament in relaţiile dintre ei opera cunoscuta lege a Talionului: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte” şi sentinţa: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face”. Iisus Hristos a venit nu numai să implinească ci şi să desăvarşescă „Legea şi profeţii”. In cartea Qvo wadis unul din personaje-un păgan-se adresează unui creştin cu următoarele cuvinte: „Grecii au adus in lume inţelepciunea, romanii au adus puterea. Voi, creştinii ce- aţi adus in lume? Răspunsul creştinului:” Noi am adus in lume dragostea, iubirea”.
Cuprinsul sau miezul intregii invăţături creştine se poate reda intr-un singur cuvant: „dragostea”. Căci in dragoste după cuvantul Mantuitorului ” se cuprinde toată legea şi proorocii”(Matei 22,40), iar după Sfantul Apostol Pavel ^Dragostea este plinirea legii”(Roman 13,10), dar mai ales pentru că, după cuvantul ucenicului iubit:”Dumnezeu este iubire^ (I Ioan 4,7). De aceea, dragostea in ceea ce are ea mai sfant şi mai preţios este o virtute specific creştină, propovăduită de Domnul Iisus Hristos, dar şi trăită de El-viaţa Lui fiind suprema pildă de dragoste lucrătoare. El a lăsat-o apoi Ucenicilor ca cel mai scump testament, poruncă şi lege fundamentală pentru creştinii de totdeauna şi de pretutindeni:” Poruncă nouă vă dau vouă ca să vă iubiţi unul pe altul…Intru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi Ucenii mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”(Ioan 13,34,35).Acesta o realizăm nu intorcand cu aceeaşi măsură şi făcand rău, după cum ne-au făcut nouă semenii, ci implinind „Regula de aur a creştinismului”: „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le voi asemenea lor(Luca 6,31). Cine ar dori vreodată să fie urat, batjocorit, defăimat, chinuit de către ceilalţi? şi cine nu doreşte, dimpotrivă, să fie cinstit, iubit, ocrotit, ajutat de către toţi? Dragostea ne-o dăruim unii altora in mod tacit, ca pe un dar sfant, prin purtarea plină de afecţiune a unuia faţă de altul. Cand cineva se poartă cu mine aşa de frumos cum eu nu i-am pretins, cum nu m-am aşteptat, şi cum eu nu m-am purtat faţă de el, atunci el mi-a caştigat ce poate fi mai scump, mi-a caştigat dragostea mea faţă de el. Astfel ne putem noi caştiga dragostea intreolaltă, după cum ne-a invăţat Mantuitorul. Vrei respectul şi dragostea semenului, arată-i mai intai tu respect şi dragoste, ca să poţi primi apoi respectul şi dragostea lui, care nu vor intarzia să vină către tine.