Băncile sunt pline de „bune intenţii”. Tocmai ne-am lămurit in ultima vreme că in contractele de creditare pe care le-am semnat stau ascunse o mulţime de comisioane şi că suntem victimele unei cămătării legale. Nu le mai merge nici lor plugul ca inainte. Dar sunt la adăpost de criză graţie unor contracte de zeci de pagini pe care am fost destul de inconştienţi să le semnăm cu ochii inchişi. Majoritatea dintre noi plătim rate mai mari decat la semnarea contractului in condi-ţiile in care suntem evident mai săraci, cel puţin cu 25 la sută. Statul a incercat prin ordonanţa 50 să facă puţină ordine, să pună capăt cămătăriei. Dar reuşeşte? Obligate să modifice contractele, băncile mută comisi-oanele devenite ilegale in altă parte, cu altă denumire. Instituţiile bancare au ştiut de fiecare dată „pe unde să scoată cămaşa”. Ascund comisioane prin metode numai de ele cunos-cute, iar dobanda nu este cea reală. Atat timp cat nu se intervine ferm in această chestiune, băncile işi văd in continuare de-a le lor. Niciodată nu li se vor cunoaşte practicile şi metodele prin care o rată creşte, iar modul de calcul şi valoarea de facto a ratei bancare răman un mister. Protecţia consumatorului vine in sprijinul celor care au deschis ochii acum cand rata ii arde la buzunar şi fac plangeri. A făcut presiuni asupra băncilor cu amenzi de zeci de mii de lei. Insă condiţia ca să se intample ceva este să iei atitudine. Să-ţi iei dosarul la citit, chiar dacă au trecut ani de cand l-ai semnat. Dacă o faci este confirmarea că ţi-ai insuşit o lecţie pe care ai plătit-o deja scump: Cand faci afaceri e bine sa caşti ochii.