Invatam sa fim cumpatati. Reducerile de salarii ii determina pe salajeni sa faca economii la sange. Tot ce trebuie cumparat in cursul unei zile, de la painea cea de toate zilele, pana la usturoiul luat de la piata trebuie bine pus in balanta. Oare unde gasim un produs mai ieftin? Pentru ca, mergand prin magazine, constatam diferente de preturi. In special batranii au intrat in aceasta competitie, vanatoarea de lei, mai bine zis de bani marunti. Daca salariile nu ne mai ajung sa cumparam de la magazinul preferat, incepem sa cautam magazinele cu oferte. Nu prea exista asa ceva la noi in oras. Un produs considerat la „oferta” este, de fapt, unul caruia nu i s-a aplicat adaosul cel mai mare ci, probabil, unul mijlociu. Pentru o mai buna calitate a produselor mergem in piata sa cumparam direct de la producatori, care vand „produse romanesti”. Doar Dumnezeu stie cat sunt de romanesti. Insa, preturile sunt cu siguranta romanesti, pentru ca, de cele mai multe ori, produsele romanesti sunt mai scumpe ca produsele straine, care au batut mii de kilometri sa ajunga la noi in tara, asa cum si noi batem in fecare zi magazinele pentru a cumpara ceva putin mai ieftin. Cineva ma intreba zilele trecute de unde se poate cumpara cel mai ieftin zahar din oras. Acea persoana, un pensionar, era dispus sa mearga pana la celalalt capat de oras pentru a economisi ceva banuti in plus. Traim cu speranta ca vom economisi destul ca sa ne ajunga banii pana la urmatorul salariu sau urmatoarea pensie.

Post Views: 72