A fost odata ca niciodata, a fost o industrie bine dezvoltata de crestere a porcului in Romania, cu multi fermieri. Astazi nu mai este cazul. Am putea relua inca o data motivele pentru care industria a ajuns un fel de minim, insa cred ca este mai util sa ne concentram asupra situatiei prezente si a posibilitatilor viitoare. Asta in conditiile in care carnea romaneasca acopera doar 30 la suta din necesarul de consum. De la inceputul anului crescatorii romani au pierdut bani din cauza pretului de vanzare ce a scazut sub limita pretului de productie. „ntr-o astfel de situtie critica potentata si de lipsa totala a subventiei. O parte din fermieri, si asa putini, au fost nevoiti sa lichideze efectivele de animale. Interesant de observat ca la fel s-a intamplat si cu fermierii din alte tari UE pe parcursul anilor 2008, 2009 si in acest an efectivul de animale scazand la nivel comunitar cu vreo opt la suta. De observat insa ca cererea populatiei pentru carne nu a crescut interesul procesatorilor autohtoni fata de porcul romanesc. Statul poate pune umarul la revigorarea industriei printr-o subventionare cu efect urmarit. Desi noi nu avem voie sa exportam carne de porc romaneasca (asa vrea Bruxellul), nu avem voie nici sa subventionam in mod direct sectorul, zice-se ca pentru a respecta principiul de libera concuranta. Sunt totusi state care au gasit solutii. Avem exemplul Irlandei care tocmai a lansat o schema de subventionare pentru bunastarea animalelor in valoare de 29 milioane de euro. Un sistem asemanator de subventionare functioneaza si in Ungaria. Germania, cel mai mare producator european sprijina de asemenea sectorul oferind o subventie de 700 euro/ha crescatorilor care au in proprietate si teren agricol. Cu potentialul Romaniei in agricultura este imposibil ca finalul povestii porcului sa nu fie „si au trait fericiti pana la adanci batranete”. Numai minte sa fie!