Puțini știu faptul că imobilul care găzduiește în prezent sediul Consiliului Județean Sălaj este una dintre clădirile reprezentative ale orașului, cu o încărcătură aparte și un rol bine definit în istoria locului. A fost, inițial, în perioada sa de glorie, cazarmă militară, apoi a găzduit Cercul Militar Județean, a devenit ulterior sediu pentru Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, iar din 2019 este sediu al Consiliului Județean Sălaj.

Cazarma „General Dragalina” Zalău găzduiește în prezent Consiliul Județean Sălaj

În anul 1854, Primăria orașului Zalău a alocat 1.200.000 koroane pentru construcția de clădiri publice, printre care  și o nouă cazarmă. Pentru construirea cazarmei militare a fost alocată suma de 319 838 koroane.

Potrivit informațiilor furnizate de istoricul Marin Pop, batalionul de honvezi al Sălajului a intrat în Zalău la data de 20 noiembrie 1869, iar în ziua de 20 iunie 1872 a fost sfințit drapelul de luptă al batalionului. Pe data de 31 octombrie 1889, batalionul a primit din partea administrației orașului o cazarmă, fără nici un fel de obligație financiară.

Planul clădirii cazarmei militare este în formă de U și poartă în mod clar amprenta spiritului milităresc austriac. Are curte interioară, iar pereții sunt din cărămidă. Subsolul se întinde sub tot parterul. Coridoarele de la etaj și parter sunt susținute de coloane cu deschidere spre curte. Acoperișul are șarpante din lemn și învelitoare din țiglă și olane.

Terenul pe care a fost construită clădirea are 10.000 metri pătrați. La subsol avea 14 încăperi, la parter 33, iar la etaj tot 33. Suprafața clădită era, în 1948, de 2.100 metri pătrați.

După Marea Unire, până în anul 1947, cazarma, care a primit numele „General Dragalina”, a găzduit Batalionul 7 Vânători de Munte. A fost singurul batalion românesc constituit pe frontul italian. Prima companie a Legiunii de voluntari români din Italia s-a constituit la data de 13/26 iulie 1918, în localitatea Ponte di Brenta, lângă Padova. În scurt timp s-au format încă trei companii, care împreună cu prima companie au participat la acţiunile militare din nordul Italiei, în toamna anului 1918. La data de 27 noiembrie 1918, cele patru companii  au format Batalionul 1 Alpin român, comandat de căpitanul Emilian Piso, el fiind încadrat în Regimentul 2 Cloşca al Legiunii române din Italia. Între 15 şi 23 martie 1919, regimentul a fost transportat de la Taranto la Constanţa, apoi la Sibiu. La 9 mai 1919, batalionul alpin a primit denumirea de Batalionul 7 Vânători de Munte, cu garnizoana la Zalău, unde a îndeplinit diferite misiuni, inclusiv în judeţele Szabolcs, Csongrad, Szolnoc şi Bekes, în timpul războiului cu Ungaria. La 17 septembrie 1919, batalionul s-a înapoiat la Zalău, unde a intrat în subordinea Diviziei 17 Infanterie din Corpul 6 Armată.

În anul 1923, pe data de 1 august, intra în vigoare decretul 1674 prin care se reorganiza Comandamentul Trupelor de Vânători de Munte, el primind denumirea de Corpul Vânătorilor de Munte. Astfel, Regimentul 17 Vânători, care îşi avea sediul la Zalău, s-a transformat în Batalionul 7 V.M. După 1923, batalionul făcea parte din Grupul 4 V.M., Brigada a doua a Diviziei 2 munte.

Subliniem aici rolul semnificativ pe care l-a avut Batalionul 7 V.M. pentru oraşul Zalău în perioada interbelică. Pe lângă munca de instruire a trupei, el s-a implicat şi în viaţa socio-culturală a oraşului nostru. Tinerii ofiţeri formaţi la Sibiu s-au adaptat foarte repede la noul mediu, ei primind locuinţă de serviciu. Mulţi dintre ei s-au căsătorit şi au întemeiat familii la Zalău. De asemenea, batalionul a contribuit la dezvoltarea culturală a Zalăului. Avea o fanfară militară de peste 50 de persoane, cu care participa la diferite manifestări culturale. Aveau şi o serie de contracte, pe perioada verii, cu o serie de staţiuni balneo-climaterice.

Antrenamentele militare le făceau, de obicei, în munţii Bistriţei, unde plecau în fiecare an, câteva luni. Întoarcerea lor în garnizoana din Zalău reprezenta un adevărat eveniment pentru locuitorii oraşului, care-i așteptau la Gară.

A venit, însă, anul 1939 când, din cauza contextului internaţional, s-a decretat şi în România mobilizarea generală. Astfel, pe data de 18 martie 1939, Brigăzile 1 şi 2 Mixte Munte şi Divizia 20 infanterie au intrat în componenţa Grupului Maramureş şi au primit misiunea să treacă la acoperire în sectorul de nord al frontierei, între Halmeu şi vârful Stog. Batalionul 7 V.M. făcea parte din Brigada 2 mixtă-munte.

În urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, batalionul a fost nevoit să se retragă din teritoriul cedat. La Cacica batalionul s-a despărţit de soldaţii care erau originari din Ardeal, aceştia cu lacrimi în ochi, după cum spunea şi regretatul col. Georgiu Negru, întrebau: „Pe noi cui ne lăsaţi?”. Sediul batalionului, precum şi a întregii administraţii sălăjene a fost stabilit la Deva. Aici batalionul s-a reorganizat, iar în vara anului 1941 a participat la eliberarea Basarabiei şi Bucovinei. 

Prin faptele de vitejie ale acestui batalion şi a vânătorilor de munte, în cel de-al doilea război mondial, ei au fost consideraţi ca o armă de elită, care a ajuns până în Caucaz şi stepa calmucă. Nu au fost, însă, uitaţi de către armata de ocupaţie sovietică, care a desfiinţat arma vânătorilor de munte după război.

După transferarea Batalionului 7 V.M. la Abrud, unde a fost, apoi, desființat, Cazarma „General Dragalina” s-a degradat continuu, după cum rezultă dintr-un referat tehnic al arhitectului E. Floriancics, șeful secției tehnice din cadrul Primăriei Zalău. În aceste condiții, o aripă a clădirii s-a surpat (aripa dinspre Casa de Cultură a Sindicatelor – n.n.).

În luna mai 1948, Primăria orașului Zalău înaintează o cerere ministrului Apărării Naționale, prin care cere clădirea în vederea organizării unui Palat Administrativ județean, unde urmau a fi concentrate principalele instituții publice. Primăria oferea, la schimb, Cercului Teritorial Sălaj, care avea sediul în Cazarmă, vechiul local al Primăriei (actualul sediu al partidelor politice de lângă Piața Centrală – n.n.), suficient pentru ca Cercul Militar să funcționeze în condiții normale. De asemenea, Primăria Zalău se angaja să investească sume importante pentru a restaura Cazarma.

Scopul urmărit de Primărie era acela de a decongestiona o serie de edificii din Zalău, în care își găseau sediul instituțiile publice și a le concentra într-un singur edificiu, sporind astfel eficiența și micșorându-se birocrația. În edificiile rămase libere se dorea cazarea personalului funcționăresc venit în oraș, deoarece se confrunta cu o criză acută de locuințe.

Pe data de 2 iunie 1948 Ministerul Apărării Naționale înștiințează Primăria Zalău că cererea nu putea fi aprobată, deoarece atât cazarma „General Dragalina”, cât și terenul de 33 de ha pe care îl deținea în proprietate au fost trecute în mod gratuit în patrimoniul Ministerului Apărării.

În aceste condiții, până în anul 2010, când a început restaurarea clădirii, din fonduri europene, în vechiul sediul al Cazarmei „General Dragalina” a funcționat Cercul Militar Județean. Ulterior, a devenit sediu pentru Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, iar din 2019 este sediu al Consiliului Județean Sălaj.

Arbori ornamentali în locul arbuștilor care ascundeau frumusețea clădirii

Pentru a pune în valoare clădirea restaurată în urmă cu aproximativ 10 ani, Consiliul Județean Sălaj a început procesul de amenajare și întreținere a terenului aferent imobilului, printr-un proiect ce vizează o suprafață totală de aproximativ 4.200 de metri pătrați. Partea imobilului dinspre Palatul Administrativ era, în bună măsură, acoperită de copaci, astfel că aceștia vor fi înlocuiți cu arbori ornamentali care să înfrumusețeze zona, fără a ascunde clădirea.

Lucrările de amenajare se vor face pe o suprafață de 1.520 de metri pătrați și implică tăierea unor arbuști și înlocuirea lor cu 10 arbori ornamentali Catalpa, precum și instalarea de sisteme de irigat. De asemenea, vor fi executate lucrări de întreținere (curățat spații verzi, tăieri de corecție, tunderea gardului viu și a gazonului, întreținerea florilor, cosirea ierbii, aplicarea de tratamente fitosanitare și îngrășăminte, udarea plantelor etc.) pe întreaga suprafață de teren, respectiv 4.200 de metri pătrați, explică reprezentanții Consiliului Județean Sălaj.

“Prin acest demers ne propunem, în primul rând, să punem în valoare imobilul în care funcționează Consiliul Județean Sălaj, să-i redăm importanța cuvenită. Vorbim despre o clădire de patrimoniu, construită la mijlocul secolului al XIX-lea, unica de tip cazarmă austriacă din județul Sălaj. În urmă cu aproape un deceniu, imobilul a fost reabilitat cu bani europeni, însă arbuștii plantați haotic nu au făcut decât să ascundă privirii această clădire ce poartă o încărcătură istorică aparte. Pe de altă parte, urmărim să înfrumusețăm zona din fața sediului Consiliului Județean, conștienți fiind că fiecare porțiune de spațiu verde este esențială pentru ecosistem și pentru sănătatea noastră, a tuturor”, spune Dinu Iancu-Sălăjanu, președintele Consiliului Județean Sălaj.

Articol realizat cu sprijinul istoricului Marin Pop, de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău

Post Views: 144