1 Decembrie 1918 – ziua astrala a Romaniei

Se împlinesc 98 de ani de la ziua denumita de catre reputatul istoric clujean, academicianul Ion Aurel Pop, rectorul Universitatii Babes Bolyai din Cluj – Napoca, ziua astrala a României.
La 1 Decembrie 1918, Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, formata din 1228 delegati ai românilor, alesi din toate localitatile românesti ale Transilvaniei (elitele de drept), împuterniciti de comunitati prin credentionale, au hotarât unirea românilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca cu România. Dupa ce Sfatul Tarii din Basarabia hotarâse unirea Basarabiei cu Romania (27 martie 1918), iar Congresul General al Bucovinei hotarâse unirea Bucovinei cu România (15/28noiembrie 1918), decizia istorica de la Alba Iulia însemna constituirea României Mari. Natiunea româna, elite si oameni de rînd, din Vechiul Regat si din provinciile aflate sub dominatie straina au actionat unitar si au reusit realizarea marelui proiect national, într-o conjuctura istorica favorabila. Pentru realizarea idealului national, în anul 1916 România a încheiat un tratat cu Antanta prin care se obliga sa declare razboi Austro-Ungariei, iar puterile Antantei recunosteau drepturile României asupra teritoriilor românesti din Austro-Ungaria. Sute de mii de români au murit, au disparut, au fost raniti, pentru realizarea României Mari. Victoria Antantei în razboi, tratatul dintre România si Antanta, recunoasterea de catre puterile învingatoare ale Antantei a principiului dreptului popoarelor la autodeterminare, propus de presedintele american Wilson, actiunile eficiente ale românilor pentru realizarea idealului national, au fost factorii care au favorizat formarea României Mari.

Contributie salajeana importanta

Salajenii au avut o contributie substantiala la evenimentele unirii, dar si în evolutia ulterioara a României Mari: Gheorghe Pop de Basesti a fost ales presedinte al Marelui Sfat National, Iuliu Maniu a fost ales presedintele Consiliului Dirigent, Victor Deleu a fost membru marcant al Consiliului Dirigent. Iuliu Maniu, principalul cnducator al Partidului National Taranesc, creat în anul 1926, prin fuziunea Partidului Taranesc din Vechiul Regat cu Partidul National Român din Transilvania, calauzit de principii morale, a fost unul din cei mai importanti oameni politici si demnitari ai României interbelice (inclusiv prim-ministru în anii marii crize economice).

Rezolutia de unire includea angajamente generoase pentru minoritati, un cadru favorabil de evolutie al acestora în noul stat: dreptul de a se instrui, a se administra, reprezentarea în parlament si la guvernare, proportional cu numarul populatiei, libertate religioasa etc. Si aceasta, chiar daca românii, majoritari în Transilvania în toate etapele istorice, au suportat timp de secole tratament discriminatoriu. În toata epoca medievala, drepturi politice au avut doar nobilii (maghiari), fruntasii sasilor si fruntasii secuilor, care au format alianta politica numita Unio Trium Nationum (în timpul rascoalei de la Bobâlna, la care au participat tarani români si maghiari), românii avînd statutul de tolerati, admisi, iar religia ortodoxa nerecunoscuta oficial, fiind doar tolerata. Dupa constituirea Imperiului Austro-Ungar (1867), Transilvania a disparut ca stat autonom, fiind anexata Ungariei. Românii din Transilvania au luptat pentru revenirea la autonomia acesteia, mai ales ca erau supusi unor actiuni de maghiarizare, în învatamânt predarea în limba maghiara devenind obligatorie în toate scolile de stat, inclusiv în gradinite si chiar în scolile elementare române ortodoxe si greco-catolice. Au fost votate legi care urmareau controlul guvernului asupra învatatorilor si preotilor români, considerati instigatori împotriva politicii de asimilare.

Ideologia nationala, dominanta în secolul al XIX-lea, secolul nationalitatilor, era folosita de imperii în sensul asimilarii fortate a altor etnii aflate în cadrul lor, iar acestea o foloseau pentru eliberare si unitate nationala.
Unirea Transilvaniei cu România a fost recunoscuta pe plan juridic international la Conferinta de pace de la Paris, prin tratatul semnat de Ungaria la Trianon (4 iunie 1920).
Dupa 1918, maghiarii, natiune dominanta, privilegiata în partea ungara a fostului Imperiu Austro-Ungar, au devenit minoritari în cadrul României Mari. Este usor de înteles dezamagirea lor pentru aceasta situatie si incercarile unora de a înlatura efectele Trianonului.
Romania Mare a promis marilor puteri acordarea de drepuri nationale minoritatilor si s-a tinut de cuvânt. Minoritatile aveau scoli sau sectii (în localitatile mixte), finantate de statul român, institutii de cultura, publicatii, partide politice, reprezentare parlamentara (inclusiv minoritatile care nu puteau trece pragul electoral de 2 la suta) etc.
Chiar si în perioada regimului comunist, cea mai importanta minoritate din România a avut drepturi respectate (scoli si sectii în limba maghiara intretinute de stat, stop_coloana institutii de cultura, publicatii, reprezentare în institutii ale statului). Au existat chiar si elemente de discriminare pozitiva pentru maghiari, realitate la care am fost martor nemijlocit. Între anii 1974 – 1978 am urmat cursurile Facultatii de Istorie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca. Pe lînga grupele de studenti români fiintau aici subgrupe de studenti maghiari. Acestia studiau Istoria Românilor în limba româna, cu profesori români, iar Istoria Universala si toate celelalte discipline în limba maghiara, cu profesori maghiari. Dupa absolvire, fostii studenti maghiari au avut, la repartitie, sansa dubla, pe care un român nu o avea: sa ocupe un post de profesor (sau muzeograf) în limba româna, sau sa ocupe un post în limba maghiara. Un bun prieten, coleg de facultate maghiar, azi pensionar, a ocupat un post de profesor de istorie în limba româna la o scoala din judetul Salaj, un alt coleg de an a ocupat un post de muzeograf la Muzeul de Istorie si Arta Zalau.
Dupa caderea comunismului, UDMR, organizatie politica legitima a maghiarilor din România, s-a aflat mult timp la guvernare, alaturi de partide politice romînesti, ocupând demnitati ministeriale, inclusiv pe cea de ministru al culturii.

Caracterul unitar al statului roman reprezinta o traditie istorica,

un principiu care trebuie respectat

Anul acesta, sarbatorim Ziua Nationala a Romaniei, în preajma alegerilor parlamentare, campaniile electorale constituind si momente de manifestari extremiste. Este în interesul cetatenilor acestei tari, români si maghiari deopotriva, sa izolam si sa respingem aceste manifestari. Istoria a facut sa traim împreuna, realitate care nu poate fi modificata. Iar statul român modern s-a constituit, prin unirea de la 24 Ianuarie 1859, ca stat national unitar, desavârsit la 1 Decembrie 1918, continuând ca stat national unitar. Asadar, caracterul unitar al statului roman reprezinta o traditie istorica, la care românii nu pot renunta. Pe de alta parte, maghiarii din România nu pot fi considerati asemeni imigrantilor. Vechimea lor de peste 1.000 de ani pe aceste meleaguri îi îndreptateste la un tratament egal cu românii. Daca vom rationa empatic, atât românii cât si maghiarii, vom întelege faptul ca mult mai multe lucruri ne apropie decât ne despart, vom putea uita momentele istorice tragice ale relatiilor româno-maghiare: statutul românilor în Evul Mediu, 1784, 1848, 1940, martie 1990 (Târgu Mures). În conditiile lumii contemporane, a prezentei Romaniei si Ungariei în cadrul Uniunii Europene, au disparut barierele între maghiarii din România si fratii lor din Ungaria. Pe de alta parte, maghiarii din România, apartinînd unei natiuni civilizate, cu un trecut istoric extraordinar, ar trebui sa respecte valorile nationale românesti. Iar noi, românii de pretutindeni, sa ne bucuram de Ziua astrala a României, sperând într-o reunire a tuturor (din România, Basarabia, Bucovina de nord) în cadrul Uniunii Europene. Iata de ce, interesul României se leaga de viabilitatea si succesul Uniunii Europene.
Îi îndemn pe toti cetatenii cu drept de vot sa se prezinte la urne si sa-i aleaga în Parlament pe cei care au luat, în anii în care s-au aflat la guvernare, decizii favorabile majoritatii românilor (cetateni activi si pensionari) si care respecta valorile nationale. Parlamentul reprezinta principala garantie a unui regim democratic care poate contracara actiunile autoritariste, nedemocratice si care, prin legislatie si prin guvernul format de o majoritate parlamentara, poate recâstiga încrederea românilor, poate contribui la cresterea nivelul de trai si poate apara valorile noastre nationale. O natiune care nu-si respecta valorile nationale risca sa devina o simpla populatie.

La multi ani România!

Profesor Viorel Marginean,
inspector scolar de istorie

Bibliografie:
David Prodan, Iobagia în Transilvania(secolul al XVI-lea, 1967, secolul al XVII-lea, 1986;
Idem, Supplex Libellus Valachorum, Editura Enciclopedica, 2013;
Ioan Scurtu, Theodora Stanescu Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu, Istoria Românilor între anii 1918 – 1940, Editura Universitatii Bucuresti, 2011;
Ion Scurtu, Alba Iulia. 1 Decembrie 1918, Editura Sport Turism, Bucuresti, 1983;
Mihai Barbulescu, Denis Deletant, Keith Hitchins, Serban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1998;
Stefan Pascu, Marea Adunare de la Alba Iulia, 1968;

Nota

Intertitlurile apartin redactiei