Postul Crăciunului, al doilea ca importanţă după postul Paştilor, incepe in 14 noiembrie şi se incheie in 24 decembrie, in cele 40 de zile, cei care postesc pot manca doar produse vegetale, fără carne şi produse lactate, iar in toate zilele de sambătă şi duminică au dezlegare la peşte. Postul Crăciunului in bisericile ortodoxe incepe miercuri şi durează 40 de zile, potrivit hotărarii Sinodului local din Constantinopol care a avut loc in 1166, in timpul patriarhului Luca Chrysoverghi, pană atunci postul fiind de şapte zile sau şase săptămani, mai aspru sau mai uşor.
Al doilea ca importanţă după postul Paştilor, postul Naşterii Domnului incepe in 14 noiembrie şi se incheie in 24 decembrie. Cea mai aspră zi de postire pentru Sărbătoarea Crăciunului este 24 decembrie, ajunul Naşterii Domnului.
In postul Crăciunului este dezlegare la peşte şi preparate din peşte, la vin şi untdelemn in toate zilele de sambătă şi duminică.
Prima zi de dezlegare la peşte din Postul Crăciunului este miercuri 21 noiembrie, de sărbătoarea Intrării Maicii Domnului in Biserică. In afara zilelor de sambătă şi duminică, mai sunt dezlegări la peşte vineri 30 noiembrie, de sărbătoarea Sfantului Andrei, joi 6 decembrie, de sărbătoarea Sfantului Ierarh Nicolae, joi 13 decembrie, de sărbătoarea Sfantului Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei. Ultima zi in care se mănancă peşte in postul Crăciunului este marţi 18 decembrie, de Sărbătoarea Sfantului Cuvios Daniil Sihastrul.
Zilele cu dezlegare sunt marcate, de regulă, in calendarul creştin ortodox fie prin menţiunea dezlegare la peşte, fie prin simbolul unui peşte. Acest post este de asprime mijlocie, asemănător celui al Sfinţilor Apostoli.
In timpul acestui post, in mănăstiri se ajunează lunea, miercurea şi vinerea pană in ceasul al nouălea, cand se mănancă hrană uscată sau legume fierte, fără untdelemn; marţea şi joia se mănancă plante fierte, drese cu untdelemn, şi se bea vin, iar sambăta şi duminica se ingăduie şi peşte, cu excepţia perioadei dintre 20 şi 25 decembrie, cand postul devine mai aspru). Dacă lunea, marţea sau joia cade prăznuirea vreunui sfant cu doxologie mare, se dezleagă la peşte, iar miercurea şi vinerea, la vin şi untdelemn, dar se mănancă numai o dată pe zi. Tot aşa, dacă miercuri sau vineri se intamplă să cadă sărbătorirea unui sfant cu Priveghere sau hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, peşte şi vin.
Postul Crăciunului este ţinut şi in Biserica Romano-Catolică, unde este numit „Jejunum Adventus Domini” (Postul venirii Domnului), dar durează doar trei săptămani.
In ultima zi a Postului Crăciunului (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, credincioşii din multe zone ale ţării pregătesc bucate pe care le sfinţeşte preotul. Ziua de Ajun este o zi de post mai aspru decat in celelalte zile. Se ajunează pană la ceasul al nouălea, cand se obişnuieşte să se mănance, in unele părţi, grau fiert amestecat cu fructe şi miere, in amintirea postului lui Daniel şi al celor trei tineri din Babilon. In unele zone se ajunează pană la răsăritul luceafărului de seară, care aminteşte de steaua ce a vestit magilor naşterea Mantuitorului. Această ajunare aminteşte, de asemenea, de postul ţinut odinioară de catehumenii care, in seara acestei zile, primeau Botezul creştin şi apoi prima impărtăşire la Liturghia săvarşită atunci in acest scop.
Tot din ziua de Ajun incep colindele, cantările prin care glasurile copiilor vestesc marea bucurie a Intrupării Domnului. Postul se incheie in 25 decembrie, după Sfanta Liturghie.
Naşterea lui Iisus este prezentată in două Evanghelii, la Matei şi Luca, fiecare punctand anumite elemente istorice şi cosmice. Astfel, Sfantul Evanghelist Matei aminteşte de stea, de magi şi de fuga in Egipt, pe cand Sfantul Evanghelist Luca descrie călătoria de la Nazaret la Betleem, naşterea Pruncului şi aşezarea Lui in iesle, inchinarea păstorilor şi bucuria cerească a ingerilor.
Unul dintre obiceiurile din perioada postului este şi astăzi spălarea veselei cu cenuşă sau leşie, ca să nu mai aibă nicio urmă de carne sau derivate ale acestor produse.
De asemenea, perioada de după Lăsatul secului de Crăciun era cunoscută sub denumirea „şezătorile de iarnă”. Şezătorile erau intalniri comunitare cu caracter lucrativ, dar şi distractiv. Chiar dacă se desfăşurau in perioada Postului Crăciunului, aspectul distractiv era tolerat deoarece in cadrul lor erau invăţate colindele şi urăturile ce urmau să fie rostite in timpul sărbătorilor de iarnă.
In ziua de Lăsata secului, gospodarii de la sate mănancă sarmale şi carne friptă, beau ţuică şi vin nou. Gospodinele trebuie să ţină cont de mai multe superstiţii: resturile de la masa de Lăsata secului se aruncă doar spre răsărit, altfel păsările se vor răzbuna şi vor ciuguli toată recolta de boabe; oalele se aşază cu gura-n jos pentru ca gospodăria să fie ferită de pagube. In plus, femeile nu au voie să coasă, nu torc şi nu ţes de Lăsata secului pentru ca gospodăria să nu fie lovită de rele şi de boli. Dacă dai imprumut ceva din casă, se vor inmulţi lupii şi vor cobori in sat. Femeile fac turte de mălai şi le dau de pomană pentru morţi şi vii.

Post Views: 50