Inca din antichitate, pe langa faptul ca doreau noi cuceriri, popoarele se razboiau din cauza religiei. Fie ca a fost vorba de conflicte intre crestini si musulmani, sau conflicte intre credinciosii de aceeasi confesiune, de fiecare data s-au incalcat legile date de acelasi Dumnezeu, la care se roaga toti. Conflictul de la Bocsa nu a fost un razboi in adevaratul sens al cuvantului, ci mai mult o tatonare din partea ambelor comunitati, fiecare incercand sa slujeasca la ora de maxima audienta. Prime-time cum ar zice mogulii televiziunilor. O cauza a acestor probleme poate fi si cursa nebuna dupa castigarea capitalului de imagine din partea fiecarei confesiuni. Cu orice credincios dialoghezi, indiferent ca se roaga lui Allah, Dumne-zeu sau Iehova, fiecare va incerca sa te convinga ca religia aleasa de el este cea mai buna si reprezinta calea spre mantuire si spre Rai. Pentru ca Biserica este institutia cu cea mai mare putere de influentare a masei de oameni, tot ce se zice acolo este litera de lege pentru unii. Credinciosul fanatic va raspunde tot timpul prezent daca i se va cere sa apere interesele Bisericii. Cu praporul la atac. Pana la urma, la ce bun aceste divergente? Nu toti se roaga la acelasi Dumnezeu? Nu Dumnezeu zice sa-l iubesti pe aproapele tau? Niciodata nu vom ajunge la nivelul occidentalilor cu o astfel de gandire de tip fundamentalist. De ce intre confesiunile din Vest nu apar astfel de neintelegeri? Raspunsurile, probabil, pot fi date numai de Dumnezeu.

Post Views: 53