La vreme de criza romanii se dovedesc neputinciosi, bolborosind ca de cand e lumea „asa ne-o fi noua scris”. O data si inca o data si de o mie de ori o data, cei puternici si cei cu banul ii jupoaie pe cei saraciti, fiindca tot sunt ei obisnuiti cu traiul de azi pe maine. Ne uitam putin in spate si vedem ca bolsevicii in goana lor dupa putere propovaduiau politica „strangerii curelei”. Urmarea? Se stie. Un fals sistem politic si social care a sfarsit dur si lamentabil. Comunistii nostri pe dinafara ne imbatau cu apa chioara, inauntru sistemului aplicau „strangerea curelei” pentru a scapa tara de datorii. Dupa ‘90 Conventia Democrata, cu Ciorbea la capatul tunelului, avand luminita stinsa, ne indemna sa strangem cureaua. Si stiti cum a sfarsit si ea. Acum repetam noi insine greselile falimentare ale trecutului. Actualii guvernanti nu stimu-larea interesului o iau in calcul ci, profund eronat, retezarea consumului. Vorbind de taranii mei, pot spune ca nu exista tara bogata cu tarani saraci. Dar din pacate si celelalte categorii sociale sunt la fel. Si strang cureaua Brazda nu mai trebuie amagita. Nici plugarul nici muncitorul din uzina nu mai trebuie amagit. Sacrificiile lor au ajuns la disperare. Criza economica si cea morala in care am ajuns arata ca nu ne cunoastem istoria si in consecinta ignoram istoria. Si in cele din urma ignoram un popor. Un popor care nu are vina decat de a strange cureaua si a suporta minciuna.