Eu cand vreau sa fur, fur

Nu reprezinta nicio noutate pentru jibouani ca se fura motorina din depou. Era o traditie a locului. Lucrurile intrasera in firesc, ca o competitie sportiva – fuga cu canistra; nu de politie, ca mai nou si cel care a depus juramant ca apara interesele patriei si ca trebuie sa fie corect se baga in combinatii inflamabile. Unora nu le este de ajuns salariul primit pentru cat muncesc, le trebuie si surse de venit extracurriculare. N-au stiut insa sa fie corecti si sa ceara bani pentru orele suplimentare in care „curatau” rezervoarele de reziduuri petroliere; ajutau la buna functionare a CFR-ului. Lucru rau au facut procurorii ca i-au inchis; trebuia sa fie promovati in grad politistii si ceferistii declarati angajatii lunii. Cine se mai trezeste cu noaptea in cap sa mearga la munca in afara orelor de serviciu? Asa e la noi, statul nu protejeaza angajatii model, ceferisti de seama, care nu puteau dormi noaptea de grija locomotivelor. Si cand nimeni nu stia, in afara de procurori si DNA, zburau canistrele peste calea ferata ca si lebedele prin Delta Dunarii. Nu au fost deranjati angajatii model nici de camerele de filmare montate in depou. Credeau ca sunt pe platourile de filmare de la Jilava si ca in Jibou se filmeaza pentru pelicula „Eu cand vreau sa fur, fur”. Odata cu desfiintarea rafinariei din depou, s-a dus si o actiune umanitara. Se gandeau politistii si ceferistii la saracii romani, ca pe criza asta nu aveau bani sa alimenteze din Peco. Le ofereau motorina fara TVA si scutita de accize, direct de la „producator”.