Cei care l-au ascultat intr-una din aceste seri pe premierul Boc au observat ca discursul sau nu a adus nimic nou fata de povestile de adormit copiii rostite zilnic in ultima saptamana. Si au mai putut observa ca ori traiesc in alta tara decat ai nostri conducatori, ori acestia sunt total rupti de realitate. Am aflat iar pentru a nu stiu cata oara ca salariile bugetarilor se taie cu 25 la suta, ca pensiile se reduc cu 15 la suta, ca se mai taie si alte drepturi pe ici pe colo. Am mai aflat si cine scapa cel putin pe moment de masurile de austeritate. Dar asta nu trebuie sa ne bucure, pentru ca in final costurile pe care le va suporta poporul pe termen scurt, mediu sau lung vor fi mult mai mari decat se recunoaste oficial. Din discursul premierului am aflat doar ca trebuie sa platim, primind in schimb o lista cu investitii despre care auzim povesti de cand l-a inventat Basescu pe Boc. De cand gasca si clientela B+B a pus stapanire pe tara, de cand bocii si udristii si videnii taie si spanzura fara sa le pese ce spune poporul alegator. In fata acestei guvernari inchistate, dictatoriale si iresponsabile, sindicatele au hotarat sa-si arate puterea. Numai ca noi romanii suntem intotdeauna nehotarati. Intotdeauna se gasesc suficienti spargatori de greva, oameni care vor sa profite pentru sine de o anumita conjunctura. In mai toate domeniile s-au gasit angajati care nu s-au alaturat protestului general. Fie s-au pus in slujba sistemului, fie le-a fost teama. In aceste zile sindicatele au sansa sa demonstreze ca sunt o forta, ca nu mai vorbim de un singur interes de grup, ca sunt vocea poporului. Asta cu atat mai mult cu cat masurile anti-criza nu se adreseaza si clientelei politice care prospera in aceste vremuri nefaste pentru popor.