Cand trei se bat, al treilea castiga. Cam asta pare sa fie regula in magnificul sistem de educatie romanesc, in care anul trecut isi disputau dreptul la aplicare nu mai putin de trei proiecte de legi ale invatamantului, pentru a ajunge, acum, in situatia de a se lucra la un la patrulea, aruncand pur si simplu la gunoi munca celor ce au trudit la proiectele de anul trecut. Daca putem sa intelegem aversiunea noului ministru al Educatiei, Daniel Funeriu, fata de proiectele propuse de predecesorii sai din PNL sau PSD (Cristian Adomnitei si Ecaterina Andronescu), mai greu de priceput este de ce nu este de acord nici cu Legea Educatiei Nationale, ce are la baza un proiect conceput si coordonat de Mircea Miclea, ce are aceeasi coloratura politica precum Funeriu si care este, pe de-asupra, si o persoana de incredere a „tatucului” Basescu (doar nu degeaba l-a numit in comisia prezidentiala care a „diagnosticat” invata-mantul romanesc si a stabilit metodele de „tratament”).
Dincolo de bataia de joc fata de predecesorii sai, Funeriu calca acum in picioare si munca lucratorilor de rand din invatamant, profesori, invatatori si educatoare, care au obligati sa studieze proiectele aminite si sa formuleze propuneri de modificare si de imbunatatire. Mai mult, la ce au folosit lunile de dezbatere cu sindicatele, daca pana la final totul s-a dovedit a fi doar un… exercitiu de dialog social?
La urma urmei, Funeriu nu face altceva decat sa urmeze exemplul tuturor prede-cesorilor sai care, din dorinta de a ramane in istoria invatamantului cu ceva, au incercat, cu totii, sa impuna o lege. Problema este ca, in ultimii 20 de ani, nici unuia nu i-a reusit acest lucru, astfel ca scolile romanesti continua sa functioneze dupa o lege invechita, modificata si rasmodificata prin zeci de ordonante de urgenta. Si nici nu-i va reusi vreunui ministru atata timp cat nu se va gasi unul suficient de destept si de matur pentru a lua ce e bun de la cei de dinaintea sa si de a schimba doar ce trebuie schimbat.

Post Views: 67