Scotocitorii de pubele

In jur de 500 de oameni traiesc in Zalau din… gunoi. Resturile pe care le arunca zilnic locuitorii orasului in cele 84 de puncte de colectare trec printr-o selectie riguroasa pe care o fac scotocitorii de pubele. O fac pentru supravietuire, si le este tot mai greu; se plang de cresterea „concurentei”. Si mai sunt si cainii…
Stiati ca pubela din apropierea locuintei dumneavoastra este „vizitata” in fiecare zi de cel putin sapte „supravietuitori”?
PRIN UNGHERELE EXISTENTEI
Ii vad in fiecare dimineata la punctul de colectare a deseurilor menajere din apropierea redactiei, ii intalnesc la cel din Bradet cand duc resturile netrebuincioase din casa, dau ochi cu ei cand trec intamplator pe langa unele dintre cele 84 de puncte de colectare din municipiu. De fapt despre cine vorbesc? Nu-i o categorie anume asezata pe soclul ierarhiei sociale. Sunt tineri si batrani, femei si copii, semeni de-ai nostri care cotrobaiesc prin ungherele existentei, sau altfel spus scormonitorii de pubele.
GUITATORI CRESCUTI CU PAINE
Cu nostalgie si parere de rau isi aduce aminte Papp Alexandru de pe strada Olarilor de vremurile bune. Baciu Soani, cum este cunoscut in cartier a crescut zeci de porci cu painea si resturile de hrana adunate de prin containere, pubele sau de la vecini. Crestea porci si-i vindea. Si-a confectionat si scule pentru scotocit, un fel de furca ce isi avea coarnele intoarse si cu care agata bucatile de paine si nu numai. Ordinul primariei de a interzice cresterea animalelor in municipiu i-a dat afacerea peste cap. Insa daca sta si se gandeste bine tot n-ar fi tinut mult, ca a crescut concurenta, iar saracia s-a adancit. „Nu se mai arunca painea cu atata usurinta ca altadata”…
DE NU CURGE, PICURA
Sulfina n-a implinit inca 18 ani, dar este mama a doi copii. Sotul sau, de fapt concubinul, sta deocamdata dupa gratii. Din pensia mamei, de 300 de lei nici macar nu-si poate amagi existenta. Asa ca pubelele si containerele ii sunt de un real sprijin in indulcirea traiului cotidian. Stie locurile (punctele de colectare) unde de nu curge picura, cunoaste orele cand belsugul poate sa pice fara prea mari eforturi, isi cunoaste dusmanii, inclusiv pe politistii comunitari. Adesea se asociaza cu verisoara sa Rozica ghidandu-se dupa sintagma „unde-s doi puterea creste”, ba cand vremea-i mai moale o scoate la scotocit si pe Lacrimioara, fetita cea mare a Sulfinei. Lacrimioara nu-i atat de incantata de resturile de mancare precum de jucarii. Are o adevarata colectie de papusi ciunge, cai schiopi, catei din plus fara un ochi ori fara o ureche. Si mai are un adevarat cult fata de bunica sa, careia ii duce numai „delicatese”, bineinteles atunci cand vreun caine ori vreo pisica nu ajung inaintea ei la container.
De sarbatori icre negre si vin
De sarbatori am dus-o bine si de Craciun si de Anul Nou, se lauda oarecum sfios Sandu Cutitar, un tanar zdravan, cu ten masliniu si palmele cat o lopata „inima lui Stalin”. Pe vremuri a lucrat la vidanjarea orasului. Acum este somer, fara indemnizatie bineinteles. Punctele de colectare a deseurilor de langa vilele si pensiunile din Bradet nu-i tradeaza niciodata asteptarile. „De sarbatori am gasit si icre negre si carnat afumat si sticle cu vin pe jumatate golite. „De chiftele si prajituri nici nu mai vorbesc”, se infumureaza putin Sandu. Acasa il asteapta patru copii o sotie bolnava si o soacra paralizata. Cu totii ar manca. Copii nu stiu ca tatal lor le procura hrana din containere. Nici soacra-sa nu stie. „Aleg numai ce-i curat si bun, daca nu le place sa nu manance, ca altceva nu am. Totul e sa fii pe faza, atunci cand vin locatarii cu gunoiul si inainte de sosirea masinii de la AVE”.
Prapastia se adanceste
Daca avem in vedere ca in municipiul Zalau exista 84 de puncte de colectare a deseurilor menajere si acestea sunt vizitate in medie de sapte persoane pe zi, rezulta ca peste 500 de semeni de-ai nostri isi asigura zilnic o parte din hrana si bunuri din ceea ce arunca altii. Si tot zilnic politia comunitara incheie procese verbale de sanctionare pentru cei ce spre a pune pace cu stomacul, neavand alte posibilitati recurg la scormonitul resturilor menajere. Excesul de zel al politistilor nu-i sperie pe amaratii urbei, pentru ca vorba lui Creanga, „goliciunea ocoleste, foamea da de-a dreptul”. Din nefericire numarul celor care isi pun nadejdea in tomberoane si pubele este in crestere, afirma un functionar din primarie. E si aceasta o dovada ca prapastia dintre lihniti si infometati si cei imbuibati se adanceste pe zi ce trece.