Au trecut trei ani de la aderare… Suntem europeni cu acte in regula, formal dar, in esenta, orientalismul si comportamentul balcanic nu au parasit inca poporul roman. Prea multe nu s-au schimbat. In viata de zi cu zi, pe strazi sau in institutii, lucrurile au ramas la fel. Ne plangem inca de coruptie, de strazi neasfaltate, de costuri mari la intretinere. Salariile la un nivel european sunt inca un deziderat ca si autostrazile sau un aparat birocratic competitiv. Europa nu ne-a oferit prea multe. Ne-a impus insa o gramada de reguli pe care romanul de rand le accepta cu greu. In mediul rural, mai ales, rezistenta oamenilor la schimbare e mult mai accentuata. Daca pe vremea comunismului, Moscova reglementa mersul lucrurilor in intregul bloc est european, acum, UE stabileste calitatea branzei din Romania sau volumul muraturilor din Bulgaria. Centralizare excesiva, norme uniformizatoare. Oamenii sunt obligati sa adere la un anumit stil de viata, fara a fi consultati in prealabil. Acquisul comu-nitar nu se potriveste adesea cu realitatile locale…
Integrarea in structurile europene ar fi trebuit sa fie precedata de o corecta informare a populatiei si, mai ales, de o epurare a clasei politice romanesti. Dar la noi a functionat, si functioneaza inca din plin, principiul „la vremuri noi, tot noi”. Inca mai avem de depus multa munca pentru a ajunge la un nivel competitiv, pe toate planurile, cu tarile UE. Consolidarea pozitiei in cadrul industriei europene si recastigarea renumelui de „granarul Europei” (obiec-tive tangibile, pana la urma), la care se adauga investitiile in turism, ar putea asigura venituri sem-nificative la bugetul de stat. Dar pentru asta avem nevoie si de politicieni capabili si cetateni cu spirit civic. Munca, corectitudinea si respectul fata de noi insine, in primul rand, ne pot introduce in clubul select al tarilor civilizate. Pana atunci, vom ramane o tara de mana a doua…