Simtind inca in suflet ecoul colindelor, cu bucuria razei de soare care a vestit Nasterea Domnului, ma adresez tie, drag roman in pragul unui an.
Romanii n-au intrat cu mana goala si cu mana intinsa in Europa. Suntem mandri ca in „lada de zestre” a bunicii se afla bunul simt al romanului simplu, transmis din generatie in generatie, se afla comoara folclorului si a traditiilor populare pe care multi ar dori sa le mai aiba. Se afla o istorie zbuciumata si un destin national de care poate suntem cu totii „vinovati” – uneori, si „nevinovati” – alteori.
Invata-i pe copiii tai sa vorbeasca romaneste si apoi cat mai multe limbi (cate limbi cunosti, atatia oameni esti) deoarece oriunde te-ai afla, nu-ti poti schimba identitatea. Ca, daca n-ai fi roman, ce ai fi? Si-apoi, fiecare rade in limba lui, plange in limba lui, iubeste in limba lui si moare, tot in limba lui. Invata-i sa se roage, Ingerasul si Tatal nostru. Sa nu uiti ca cineva s-a jertfit pentru tine, ca tu sa fii liber si sa umbli demn prin lume.
Unii au murit in floarea varstei in razboaiele din 1914, 1945, altii au infaptuit Marea Unire de la 1918, altii au murit in temnitele comuniste si altii s-au jertfit in anul 1989.
De curand am sarbatorit Ziua Nationala, am comemorat jertfele celor care au strigat: „Libertate”, ne-am bucurat de Sfantul Craciun, in spiritul unic al traditiilor romanesti. Zeul Ianus ne va conduce cu fata inspre anul 2010, in al carui prag ne intampina marele Eminescu si Ziua Unirii. Toate acestea ne conduc cu gandul inspre identitatea noastra.
Mereu le-am spus elevilor mei de la liceu: fiti demni, sa nu va rusineze faptele noastre, in orice tara v-ati afla; respectati-i pe cei din jur si veti fi respectati; invatati versurile lui Eminescu, cantati un cantec popular si o colinda pentru a va alina sufletul, dar si pentru a le arata tuturor ca sunteti bogati sufleteste si aveti un nivel de cultura; traiti Sfintele sarbatori, nu doar in abundenta mesei incarcate si a pantecului plin, ci, mai ales in patrunderea semnificatiei spirituale a sarbatorii, in plinatatea harului, care iti da fericire sufleteasca, in impacarea cu Dumnezeu si cu oamenii; pastrati traditiile noastre si toti va vor admira si va vor respecta.
Ultimul meu sfat si cel mai important este acesta: dragul meu roman, nu uita nici o clipa de Dumnezeu. Lui I s-au rugat mosii si stramosii tai in bisericutele din lemn, Lui I se roaga si mama ta care te poarta in rugaciunile ei. Nu vei putea face nimic fara Dumnezeu si agoniseala ta va fi zadarnica. Dumnezeu sa fie mereu cu noi, cu tot omul si cu tot romanul din lume si sa ne bucure pe toti cu darurile sale de sanatate, pace sufleteasca si impliniri in tot ceea ce ne dorim.
„La multi ani!”, drag roman!