30 de ani de la revolutia romana din decembrie 1989- La Zalau oamenii au iesit pe platou nu pentru "mici si bere", ci pentru libertate -

Indiferent de cum vedem evenimentele din 1989 acum, nu putem sa nu recunoastem, cei care am prins acel moment, ca acele evenimente ne-au marcat intr-un fel sau altul viata. In ziua in care dictatorul Nicolae Ceausescu a plecat din sediul Comitetului Central al P.C.R, la Zalau era o zi frumoasa de iarna, fara zapada. Pe bulevardul Mihai Viteazul in zona Perla, era un restaurant, unde de la o boxa, a inceput sa se auda cantecul devenit ulterior imn de stat "Desteapta-te, romane!.

A fost singura data in viata mea cand am vazut in orasul nostru cum oamenii se aduna pe platou intr-un timp extrem de scurt, nu in cautare de mici si bere, ci de libertate. Cativa au intrat in cladirea actualei Prefecturii si-au aruncat un imens tablou cu Ceausescu pe care l-au facut tandari. Era impresionat sa vezi ca cel pe care cu un an inainte pe aceleasi platou lumea il aplauda, in acele momente il huduiau. Chiar inainte de a se umple piata, din cladire a iesit o femeie care ulterior am inteles ca era prim secretar al Comitetului Judetean de Partid si care a incercat sa calmeze spiritele, de teama violentelor. Insa, la Zalau spre norocul tuturor nu a fost cazul de asa ceva, lumea striga "fara violenta", iar cand pe platou au ajuns si cateva taburi s-a scandat "Armata e cu noi", desi circulau zvonuri ca pe fosta cladire a Postei Romane din oras erau amplasate mitraliere. E adevarat ca au fost cateva huduieli, la cei care incercau sa ia cuvantul. Imi aduc aminte cum cei prezenti au huiduit-o pe o profesoara doar pentru simplu motiv ca a declarat cu un accent maghiar ca este "pictorita sculptorita". Insa, nici pe departe la Zalau, nu a fost ceea ce s-a petrecut in alte orase, unde oameni au murit cu adevarat si nici acum nu se (vrea sa se ) stie cine a tras in ei. M-a impresionat acum la 30 de ani de la acele evenimente sa gasesc in primul numar al Graiului Salajului de dupa dictatura comunista, o scrisoare a unei mame, care pe atunci avea unicul fiu in armata si nu mai stia nimic de el. Aceea mama si-a semnat scrisoarea cu numele Manuela M. si probabil (nu am avut timp sa verific) este mama celui care a dat numele unei strazi din oras Lt.Col. Teofil Moldoveanu mort in acele evenimente din 1989. Acelei mame si a tuturor mamelor care au avut fii si fiice implicate in acele evenimente si care ne-au adus libertatea de a ne putea exprima cat decat liberi, vreau sa le multumesc, cu promisiunea ca vom lupta in continuare pentru a mentine libertatea de a ne putea exprima liberi ideile si opiniile, fara sa abuzam de aceasta.

Post Views: 194