FMI a acceptat sa ne imprumute cu suma de 12,9 miliarde de euro la inceputul acestui an cu cateva conditii clare de performanta publica si de reforme structurale. Adica sa aprobam legi noi pentru salarizarea unitara, pentru pensii, pentru responsabilitatea fiscala sau pentru domeniul bancar. Sa restructuram agentiile publice, administratia fiscala si companiile de stat. Sa fim mai ponderati cu cheltuielile si sa respectam plafoane precise pentru deficitul bugetar, pentru inflatie, pentru garantii guvernamentale, pentru datoriile interne si externe. Pe scurt, sa ungem masinaria guvernamentala pentru a functiona mai bine si cu costuri mai mici. Pentru a stopa risipa si acumularea datoriilor ajunse la cote greu acceptabile in anul 2008, imposibil de platit in anul urmator cu o contractie economica severa.
De pilda, inca din capitolul 2 prioritizam:
• adoptarea proiectului legii sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici;
• rationalizarea institutionala prin analizarea numarului, structurii, activitatii si a personalului institutiilor;
• reducerea numarului de taxe si impozite;
• restructurarea cheltuielilor publice.
In capitolul 8, referitor la asigurarile sociale, ne stabilisem ca obiectiv de guvernare eliminarea inechitatilor si anomaliilor din sistemul public de pensii. In capitolul 20, referitor la politica fiscal-bugetara, discutam serios despre consolidare fiscala, evaziune fiscala si echitate fiscala.
O buna parte din aceste obiective le-am atins in anul 2009.
Pe de alta parte, ma grabesc sa impletesc ratiunea cu usurinta raspunsului livrat cum ca stiam ce avem de facut in acest mandat de guvernare inca din 2008. FMI nu ne-a impus nimic. Noi ne-am impus. FMI ne-a conditionat un imprumut de care aveam mare nevoie si care nu trebuie schimbat in 2010. El trebuie completat cu propriile eforturi pentru a gasi solutii la problemele care nu au intrat sub incidenta acordului stand-by. Performanta bugetara si obiectivele de reforma raman aceleasi, fie in prezenta sau absenta FMI, fie cu o structura politica sau alta la guvernare.
Aduc in discutie ratiunea pentru ca succesul pachetelor de masuri nu tine doar de aspectul declarativ sau de intentie, ci de capacitatea de reglementare, de eficienta guvernamentala si de capacitatea sa de aplicare. Or aici nu putem sa nu recunoastem ca guvernelor Romaniei le-a lipsit o arhitectura a interventionismului bazata pe reactie rapida si decisiva. Nici proactivitatea nu a fost vreodata atuul decidentilor politici. Reglementarile furnizeaza de cele mai multe ori solutii vechi la probleme vechi.
Sirul solutiilor perpetuu intarziate la problemele actuale pare infinit. Cauza? Traditiile si calitatea institutiilor prin care se exercita autoritatea dau tonul guvernarii. Modul in care sunt selectati, monitorizati si inlocuiti decidentii guvernamentali explica mare parte din disfunctionalitatile actuale legate de capacitatea guvernamentala de a formula si aplica politici sanatoase, de capacitatea de a injecta resursele cat mai rapid in mijloace productive, de respectul fata de cetateni si, nu in ultimul rand, de respectul nostru, al tuturor, fata de institutiile statului.

Post Views: 67