Exista un miraj al inceptului de an scolar pentru fiecare.

rn

Cei mici se bucura aranjand penarul cu creioane colorate, stilouri, pensule si acuarele, caietele cu linii, patratele, portative sau foi albe. Ele deschid o lume de vise si sperante la fel ca si scarile care conduc spre sala de clasa.
Copiilor nu le este frica sa isi faureasca vise inalte, iar scoala este un mijloc esential prin care pot ajunge sa isi dezvolte personalitatea la nivelul potentialului cu care sunt inzestrati.
Ochii elevilor sunt asemenea unor stele care vin din adancuri. De acolo rasar intrebarile esentiale ale copilariei (eu m-am intrebat foarte devreme cum au ajuns oamenii sa foloseasca un anume cuvant pentru un anumit obiect).
scoala si studiul dau raspunsuri fiecaruia la intrebarile si cautarile personale. Mai devreme sau mai tarziu fiecare gaseste ceea ce cauta.
Daca jumatatea lunii iunie aduce cu sine pentru elevi bucuria vacantei de vara, care este precedata de serenade si ultimul sunat de clopotel, daca atunci baloanele se inalta pe cerul albastru spre necunoscut, acum exista promisiunea unui inceput, a unui nou drum.
Fiecare etapa de studiu inseamna un avant spre viitor. Fiecare sfarsit inseamna un inceput.
Fie ca esti profesor sau elev, parinte sau bunic, inceputul de an scolar este realmente un inceput.
Pentru profesorii tineri acesta inseamna mult entuziasm, dorinta de a pune in practica tot ce se poate din cunostintele asimilate.
Pentru profesorii cu experienta exista nostalgia inceputului, a generatiilor de elevi, a multor colegi cu care pe masura trecerii timpului nu se mai pot intalni in sala profesorala, dar pe care ii simt undeva aproape, a propriilor profesori – modele de urmat – dintre care multi nu se mai regasesc decat in memoria colectiva.
1
intr-un moment de reflectie asupra curgerii timpului, scriitorul Anatole France, privind un elev cu ghiozdanul in spate, cu pasi grabiti spre scoala in aerul proaspat al diminetii, a meditat la faptul ca „cerul si pamantul sunt aceleasi, lucrurile au aerul lor de altadata”, doar copilul care era „nu mai este”.
Dar pentru parinti si bunici iar incepe scoala prin copii si nepoti.
Prin ei se bucura si retraiesc propriile amintiri pe de o parte, iar pe de alta parte, mai mult sau mai putin direct, sunt implicati in activitatile zilnice, care decurg din aceasta.
Amintirile suprapuse ale inceputului de an scolar creioneaza in mintea fiecaruia acea atmosfera speciala de bucurie, care de multe ori se imortalizeaza intr-o fotografie, de unde rezulta (parafrazandu-l pe Marcel Proust) „acea secunda iesita din ordinea timpului”, pe care se cladeste „edificiul imens al amintirii.”
Daca se spune ca „viata intreaga este o scoala” – cu etapele ei, cu provocarile ei, cu obiectivele ei, cu implicatiile ei, fata de sine si in relatie cu ceilalti – se poate spune ca pentru fiecare dintre noi „de luni incepe scoala!”

rn

Prof. Ozana Lucaciu