Cunsocutul dascal Petru Galis, fiul al satului Cizer, care dedica o monografie localitatii cu ocazia implinirii, in septembrie, a 800 de ani de atestare documentara, identifica si subliniaza in lucrarea sa oamenii de seama ai locului, din care preluam in editia de azi despre doua figuri marcante ale Salajului
rn
„Veronica din Salaj” – poeta – (1857 – 1932)
Pe malul stâng al vaii Cizerului, în cimitirul vechi, unde pâna în anul 1967 se înalta zvelta spre cer silueta Bisericii lui Horea, se afla, în apropierea locului unde aceasta a durat aproape 200 de ani, trei cruci mai deosebite, din piatra în care sunt încrustate urmatoarele: „VERONICA LISCAN N. CHITTA 1858-1932. Dormi în pace suflet nobil.”, „NECHITA LISCAN 1842-1909” si Ioan Liscan 1878-1882. Îl deplâng întristatii parinti si unica-i surioara: Putin mai la vale o alta cruce din lemn, pe care abia se mai poate descifra înscrisul: ”Inginer LIVIU MARtIAN” 1863-1950. Ale cui sunt aceste morminte vom lamuri în rândurile care urmeaza.
Veronica Liscan este poeta de la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului XX, care a cântat în versuri natura, viata, dorul si durerile sale si ale acestor locuitori si meleaguri. Ea s-a nascut în Bistrita, la 25 mai 1857, din parintii Ioan Chita, preot si mama Rafila, nascuta în Balan, fiind ruda cu ”poetul taranimii”, George Cosbuc. scoala primara o face în Bistrita, dupa care urmeaza cursurile gimnaziului de fete din Nasaud. Fiind avida de cultura nu s-a limitat numai la nivelul cunostintelor predate la cursuri, ci a citit mult din bibliotecile nasaudene si bistritene. Soarta a lovit greu familia sa, de timpuriu mama ei ramanând vaduva cu trei copii. În aceasta situatie grea, Veronica se casatoreste cu învatatorul NECHITA LISCAN, originar din satul Imbuz (azi, MUREsENII DE CÂMPIE, judetul Cluj), care functiona la scoala confesionala din Cizer. Astfel, ajunge Veronica Chita, casatorita Liscan, în comuna Cizer. Ranile sufletesti pricinuite de moartea tatalui sau încep sa se vindece, dar nu va trece mult timp pâna când soarta o va lovi din nou, moartea luând din sânul familiei sale pe scumpul lor fiu, Ioan. Acest trist eveniment a afectat profund fiinta gingasa a Veronicai, determinând-o sa-si exteriorizeze durerea sufleteasca în versuri duioase. Desi primele sale încercari literare dateaza din perioada anilor de scoala, acum o sa scrie cu si mai multa verva.
Fiind departe de satul natal, de meleagurile dragi pe care a fost nevoita sa le paraseasca, Veronica mai merge din când în când la casa parinteasca dusa de dorul revederii mamei, fratilor si rudelor. Acestia se bucurau nespus de mult la întâlnirea cu ea, si exclamau : „Vine VERONICA, Veronica din Salaj!” Acest fapt a inspirat-o sa-si adopte, în creatia literara, pseudonimul „Veronica din Salaj”.
rn
Victor Gaga – sculptor – (1930 – 2003)
rn
Cu toate ca s-a nascut la Periam (judetul Timis), în 1930, îl consideram fiu al Salajului pentru ca aici îsi are mosii si stramosii, tatal sau, Paul Gaga, fiind un cetatean de frunte al localitatii Pria (comuna Cizer), participant înflacarat la Unirea Transilvaniei cu România din 1918.
scoala primara o face la Roman, în Moldova, liceul la Oradea („Emanuil Gojdu”) si Zalau. Dupa bacalaureat urmeaza cursurile Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, pe care le termina în anul 1956. Debuteaza cu sculptura în 1954.
I s-au acordat premii si distinctii: la concursul pentru Festivalul Tineretului de la Moscova-Bucuresti (1957), premiat la Expozitia „15 ani de la Eliberare” (1959), premiu pentru sculptura al Uniunii Artistilor Plastici (1966), Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a, al Republicii Socialiste România (1968), Premiat la cea de-a IV-a Trienala Internationala de Desen de la Wroclaw-Polonia (1974).
Cu ocazia aniversarii vârstei de 70 de ani, C.L. Cizer i-a conferit, în data de 26 aprilie 2000, titlul de „CETatEAN DE ONOARE” al comunei Cizer, pentru merite deosebite la dezvoltarea culturala a comunei.
rn