Asistam neputinciosi la mizeriile care se intampla in sistemul sanitar din Romania. Zilele trecute, o proaspata mamica a aflat ca pruncul pe care il stia sub observatie medicala are arsuri grave, dupa ce a fost uitat de asistenta in incubator. La inceputul anului, un oltean a platit cu viata dupa ce a fost plimbat cu ambulanta de la un spital la altul pentru ca nu avea asigurare medicala. Cu totii ne amintim de mult vehiculatul caz Ciomu, cand un barbat in floarea varstei s-a trezit din operatie cu organul genital mutilat.
Cazurile de neglijenta medicala se inmultesc pe zi ce trece. Superficialitatea celor in mainile carora ne punem viata, transformata in indiferenta fata de pacient, face victime. Reclamatiile curg garla, insa vinovatii intarzie sa fie pedepsiti pe masura gravitatii erorilor lor, alegandu-se cu sanctiuni mai mult simbolice, de genul mustrarilor ori avertismentelor. Eventual, daca respectivul caz este mediatizat, asistentul ori doctorul se alege cu un minus de 10 la suta pe trei luni. Iar in situatie rarisime, vinovatului ii este desfacut contractul de munca.
Statisticile arata ca in Romania, notiunea de culpa medicala exista numai in teorie. Cazurile de malpraxis sunt anchetate ani buni, iar pana in prezent, doar doi medici au fost gasiti vinovati si obligati la plata unor despagubiri. In restul situatiilor, mortul a fost de vina, iar nu cei care au rostit „niciodata nu voi vatama pe nimeni”, replica desprinsa din juramantul lui Hipocrate.
Intelegem ca sistemul sanitar este la pamant. Asta nu scuza, insa, atitudinea personalului medical, ale carui venituri sunt asigurate din contributiile si „atentiile” pacientilor. Cu totii avem dreptul la servicii medicale decente. Din nevoie apelam la medici, nicidecum din placere. Tragic este ca tocmai cei care ar trebui sa ne aline suferinta ne demonstreaza ca „Moartea domnului Lazarescu” nu este doar un film.

Post Views: 67