Contributia noastra la Unire - salajenii se infratesc cu romanii din Bucovina |

La 100 de ani de la Unirea din 1918, cand toti cei care au simtit romaneste s-au unit sub tricolor, Graiul Salajului reediteaza in epoca contemporana evenimentele istorice.
Cu sprijinul Prefecturii Salaj, cu implicarea autoritatilor locale, reusim in Anul Centenar a doua infratire dintre comunitati din Salaj si comunitati romanesti de dincolo de granite.
A venit randul sa anuntam ca la 28 noiembrie se va semna actul oficial de infratire dintre comuna salajeana Hida si comuna Mahala, din Bucovina.
Asta dupa ce in 27 martie, in satul lui Iuliu Maniu, Badacin, s-a semnat actul de infratire dintre comuna Pericei si comuna Razeni, din Republica Moldova, prin care s-a creat o punte solida intre cetatenii celor doua comune, urmasii marilor inaintasi politici Iuliu Maniu si Ion Inculet.
Initiativa ziarului judetului Salaj a fost bine primita si de aceasta data, atat de autoritatile din Salaj, cat si de cele din Bucovina. Primarii din Hida si Mahala au facut deja schimbul de scrisori si toate demersurile administrative in vederea parafarii infratirii, eveniment ce va fi organizat tot de Graiul Salajului si la care sunt invitati toti cei care simt romaneste. Promitem ca vom anunta din timp toate detaliile programului.
Graiul Salajului a considerat ca cel mai frumos cadou pe care il poate oferi romanilor in Anul Centenar, la implinirea a 100 de ani de la Marea Unire din 1918, este infratirea intre comunitatile din judetul nostru cu cele din Bucovina si din Republica Moldova.
Ca si in 27 martie la Badacin, in 28 noiembrie la Hida va fi un moment istoric.

Salajul – promotor al Unirii cu Basarabia

Ca act valabil juridic, infratirea dintre localitatile din Romania cu cele din Bucovina si din Basarabia poate fi un model pentru o viitoare integrare economica a romanilor despartiti de granitele de stat.
Salajul a facut un pas urias in 27 martie, cand la Badacin, satul lui Iuliu Maniu, s-a semnat Acordul de “nfratire si Colaborare dintre comuna salajeana Pericei si comuna Razeni, din Basarabia, de unde este Ion Inculet, cel care a semnat exact in urma cu 100 de ani Unirea cu Romania.
A fost un pas important, facut la initiativa ziarului Graiul Salajului, pentru ca s-a trecut de la simpozioane si conferinte la lucruri concrete. Prin infratire se deschid posibilitati de a actiona concret, pe baze juridice, pentru poiecte comune care sa ridice standardul de viata si pentru romanii din Basarabia si pentru cei de aici.
Iar ideea a prins. “n ziua semnarii Acordului de “nfratire si Colaborare dintre Pericei si Razeni, primarul Zalaului, Ionel Ciunt, si primarul comunei Virsolt, Breda Lajos, prezenti la manifestare, au confirmat ca vor face demersuri pentru infratirea cu un oras sau o comuna din Republica Moldova.
Sunt provocate si alte administratii locale din Salaj, inclusiv conducerea judetului, sa caute oportunitati de a-i reuni pe romani in proiecte comune prin infratiri cu localitati din Bucovina si Republica Moldova.
Salajul poate deveni un model din acest punct de vedere pentru alte regiuni din Romania.
Acestia sunt pasii concreti care trebuie facuti pana la infaptuirea deplina a Unirii, in contextul geo-politic actual,
astfel incat intr-un final sa consfiintim juridic infaptuirea deplina a Unirii.
Si in 1918, Basarabia, Bucovina si Transilvania au adoptat mai intai Declaratii de Unire cu Tara Mama si apoi au realizat, in ani de zile, integrarea de facto.

Mahala

Satul Mahala este unul din vechile sate bucovinene. In secolul XV-lea satul se numea Ostrita. Din documente aflam ca satul si mosia Ostrita au fost facute danie de Stefan cel Mare manastirii Putna din Uricul din 25 aprilie 1472. In uricul de danie se arata ca Stefan cel Mare daruieste manastirii de la Putna satul (care este peste Prut, anume Ostrita si cu loc de moara la Prut).
Denumirea Mahala din Bucovina este notata pe prima harta militara a austriecilor (1774). La 1 octombrie 1777, populatia aceste provincii, care se numea (Moldova Austriaca), a depus juramantul de credinta si supunere catre imparateasa Austriei, Maria Therezia si fiul ei Iosif al II-lea. Pe formularul de juramant din 1777 satul nostrum e trecut cu numele de Mahala. Se pare, ca in 1713-1715 turcii, ocupand Cetatea Hotinului au inclus in raiaua Hotinului si satul Ostrita, dandu-I denumirea de Mahala, care e turceasca si inseamna suburbie.
Din 1775 pana in 1918, satul Mahala a fost sub stapanirea Austriei. In 1848 s-a facut improprietarire taranilor in Austria si Bucovina. In perioada austriaca, in comuna Mahala a fost construita in anul 1818 o noua cladire a bisericii, in locul celei vechi de lemn, care s-a aflat pe tapsanul din centrul satului. Biserica din satul Mahala este monument de arhitectura ocrotit.
In anul 1918 razboiul s-a terminat, Bucovina, iar impreuna cu ea si satul Mahala, a trecut sub stapanirea Romaniei.

Hida

Prima atestare documentara a centrului de comuna dateaza din anul 1333, când asezarea de la acea vreme era cunoscuta sub numele de sacerdos de Hidalmas.
Satul Hida este atestat documentar din anul 1333 în registrul de dijme papale întocmit între 1332 – 1337 de cei care colectau darile datorate papei de populatia catolica din Regatul Ungariei. Hida figura ca centru religios catolic. Cu acest prilej este pomenit un sacerdos de Hydalmas. Asezarea este numita în documente, de-a lungul secolelor: Hydalmas (1333), Hidalmas (1587-1589), Hida (1730), Hidalmas (1750), Hida (1854).
Toate celelalte asezari au fost atestate documentar în intervalul cuprins între secolul al XIV-lea si al XV-lea.

Comuna Mahala, raionul Noasulita, judetul Cernauti. Primar: ELENA NANDRIS Populatie: 11 395 locuitori, din care 7.000 locuitori romani si 4.395 ucrainieni. Gospodarii: 3.721. Biserici ortodoxe: "Sfanta treime" Mahala; "Coborarea Sfantului Duh" Ostrita; "Sf. Stefan cel Mare" Buda, Raranca. Biserici greco-catolice – 2. Case de rugaciune – 3

Comuna Hida, judetul Salaj. Primar: DUMITRU PETRUS. Populatie: 2.786 locuitori. Gospodarii: 1.089. Sase parohii ortodoxe; Manastirea Stramba; Parohia reformata; 3 biserici penticostale; 1 biserica baptista.

Bucovina s-a unit cu Romania acum 100 de ani, la 28 noiembrie

Bucovina a fost obtinuta de Imperiul Habsburgic, in 1774, de la Imperiul Otoman. La 13 februarie 1848, înaintând un memorandum conducerii imperiale vieneze, o delegatie a bucovinenilor cere mai multa autonomie în cadrul unirii sub coroana Austriei si crearea unui ducat românesc, iar „împaratul austriac sa poata purta si titlul de mare duce al românilor”, ca o recunoastere a românitatii Bucovinei. Astfel, la 4 martie 1849, ei obtin un statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac. Românii au continuat sa ramâna cel mai important grup etnic din provincie pâna în 1880.
Conform recensamântului din 1880, existau 239.690 de ruteni si hutuli, adica circa 41,5% din populatia regiunii, urmati de 190.005 de români, adica 33%, un procent care a ramas neschimbat pâna la Primul Razboi Mondial.
Recensamântul din 1910 a evidentiat 800.198 de persoane, din care: 38,88% ruteni, 34,38% români, 21,24% germani (inclusiv 12,86% evrei), 4,55% polonezi, restul fiind alte nationalitati. Românii erau înca prezenti în toate asezarile din regiune, dar numarul lor scazuse în satele din nord.
În 17 august 1916, Ionel Bratianu stabileste cu Franta, Regatul Unit si Rusia un tratat secret în care se promit României Transilvania, Banatul si Bucovina.
În decursul lunii noiembrie 1918, la sfârsitul Primului Razboi Mondial, în timp ce Austro Ungaria se recunoaste înfrânta pe data de 3 noiembrie, românii si ucrainenii din Ducatul Bucovinei revendica simultan unirea tinuturilor unde erau majoritari, cu Regatul României.
Pe 27 octombrie 1918, la initiativa lui Sextil Puscariu si Iancu Flondor, la Cernauti a fost convocata o adunare nationala româna numita „Adunarea Constituanta”, care, sub presedintia fruntasului Dionisie Bejan, a ales un Consiliu National format din 50 membri din toate judetele si paturile sociale, avându-l ca presedinte pe Iancu Flondor.
Un moment important în desfasurarea evenimentelor l-a constituit sosirea în Cernauti, la 9 noiembrie, a unui detasament de 180 de militari români, sub comanda sublocotenentului Ilie Lazar, care faceau parte din regimentul 8 husari, ce era amplasat la Trasciencz – Podolschi, la nord de Tiraspol. Din proprie initiativa, acesta hotaraste sa aduca trupele la Cernauti si se ofera sa sprijine autoritatile române.
Pe 11 noiembrie, la solicitarea Consiliului National Român, Divizia 8 Româna condusa de generalul Iacob Zadik, din cadrul Corpului 4 Armata, comandat de generalul Nicolae Petala, a intrat în Bucovina, în Cernauti. pentru a ocroti viata, avutul si libertatea locuitorilor de orice neam si credinta "împotriva bandelor de criminali care au început opera lor de distrugere", conform proclamatiei generalului Iacob Zadik.
România a trimis trupe în Bucovina numai dupa ce a primit asentimentul Aliatilor prin telegrama din 6 noiembrie 1918.
Primul steag românesc pe turnul Primariei din Cernauti a fost ridicat de românul maramuresean Ilie Lazar
În sedinta din 12 noiembrie a Consiliului National Român a fost adoptata legea fundamentala a Bucovinei, în baza careia puterea legislativa era exercitata de catre Consiliu, iar cea executiva de catre un guvern român, constituit în aceeasi zi de 12 noiembrie avându-l în frunte pe Iancu Flondor.
La 28 noiembrie, Consiliul National Român convoaca Congresul General al Bucovinei, care s-a tinut în Sala Sinodala (sala de marmura) a Palatului Mitropolitan din Cernauti sub presedintia lui Iancu Flondor, dupa salutul de rigoare al lui Dionisie Bejan, presedintele Consiliului National. Congresul a votat în unanimitate, cu sprijinul majoritatii reprezentantilor germani si polonezi, unirea cu România.
„Dupa sfortari si jertfe uriase din partea României si a puternicilor si nobililor ei aliati, s-au întronat în lume principiile de drept si umanitate pentru toate neamurile si când în urma loviturilor zdrobitoare monarhia austro-ungara s-a zguduit din temeliile ei si s-a prabusit si toate neamurile încatusate în cuprinsul ei si-au câstigat dreptul la libera hotarâre de sine, cel dintâi gând al Bucovinei dezrobite se îndreapta catre Regatul României, de care întotdeauna am legat nadejdile dezrobirii noastre. De aceea, noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a tarii si fiind învestit singur cu puterea legiuitoare, în numele suveranitatii nationale, hotarâm: unirea neconditionata si pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare, pâna la Ceremus, Colacin si Nistru, cu Regatul României”, se arata in document.
Iancu Flondor a plecat, apoi, la Iasi, în fruntea unei delegatii de 15 bucovineni, pentru a duce mesajul Unirii Bucovinei autoritatilor române.