Familia si reusita in cariera

rn

Lazar Maior s-a nascut în luna februarie 1871 la Crasna, din parintii George Maior si Roza Maior, nascuta Oros.
Tatal sau, George Maior, s-a nascut în anul 1836, în comuna Sacalaseni, judetul Satu Mare, dintr-o familie cu vechi traditii preotesti, printre membrii acesteai numarându-se si vrednicul episcop al Blajului Grigore Maior. Absolvent de studii universitare în domeniul stiintelor juridice, tatal lui Laza, George Maior, a îndeplinit functia de pretor în Crasna, unde s-a casatorit cu Roza Oros din simleu Silvaniei, nascuta în anul 1845.
Fiind foarte apreciat în munca sa, George Maior a primit oferta de a trece din administratie în magistratura, fiind numit ca judecator la Tribunalul comitatens (judetean) din Zalau. Aici ramâne pâna la pensionare, când se stabileste la Pericei, unde îsi deschide un cabinet de avocatura. Fiind un om erudit si bun român, se implica în activitatile culturale ale Astrei salajene. Sotia sa se stinge din viata în septembrie 1914, iar el în anul 1924, la vârsta de 88 ani, fiind înmormântat în cimitirul din Pericei.
Lazar Maior urmeaza cursurile scolii elementare din Crasna, unde tatal sau îndeplinea functia de pretor la momentul respectiv. La fel ca tatal sau, de mic de dovedeste a fi poliglot, învatând la perfectie, pe lânga limba materna, limbile maghiara si germana.
Studiile liceale le-a urmat la Zalau, unde tatal sau ajunge judecator. Datorita înclinatiilor deosebite spre botanica si stiintele, Lazar Maior a fost trimis de familie sa urmeze studiile superioare la Academia de Agricultura din Cluj, pe care le-a absolvit în mod stralucit.
Revenit de la studii, s-a stabilit la Pericei, unde, asa cum spuneam mai sus, tatal sau si-a deschis un cabinet de avocatura dupa pensionare.
La Pericei, Lazar Maior îsi pune în practica cunostintele acumulate, ocupandu-se cu pasiune de pomicultura, viticultura si agricultura. A sadit livezi de pomi fructiferi si vita de vie nobila, dupa cele mai avansate metode ale vremii. Astfel, a reusit realizarea de soiuri înobilate si aclimatizate zonei Periceiului, fiind solicitat neîntrerupt ca specialist de catre scoala de Agricultura din simleu Silvaniei.
Pe data 16 noiembrie 1899, Lazar Maior s-a casatorit cu Cornelia Deleu, nepoata luptatorului pasoptist Iacob Deleu, fiica lui Daniel Deleu, notar în Pericei. Era sora lui Victor si Ioan Deleu. Cununia s-a celebrat la Siciu, fiind oficiata de venerabilul protopop al tractului Pericei, Ioan Papiriu Pop, iar ca martori de cununie i-a avut pe vicarul Silvaniei, Alimpiu Barboloviciu, Dumitru Pasca, Vasile oltean si Alexandru Sima, cumnat cu Cornelia Deleu, sotul surorii sale mai mari, Regina.

rn

Animator al culturii romanesti

rn

Sotii Cornelia si Lazar Maior au luat parte activa la actiunile cultural-nationale organizate la simleu Silvaniei în perioada de dinainte de Marea Unire, alaturi de Victor, Ioan si Cassiu Deleu si cumnatul Nicolae Munthiu. Nu au lipsit de la nici o manifestare culturala importanta organizata în acea perioada.
Pe data de 13 august 1905, la simleu a fost organizata o petrecere a tinerimii române, având ca scop strângerea de fonduri în favoarea Casinei române din simleu. Petrecerea s-a tinut în sala cea mare a hotelului orasenesc si s-a bucurat de succes, „si poate ca reusea si mai bine daca nu era ploaia cea mult asteptata si cu mare bucurie primita din parte tuturora”. Printre participanti si „suprasolvirii” evenimentului s-a numarat si tânara familie Maior din Pericei.
În anul 1906, Lazar Maior, proprietar, si tatal sau, avocatul George Maior se numarau printre cei 43 membri ai Comitetului jurisdictional al comitatului Salaj. Din comitet faceau parte 68 de români, dintre care 43 alesi si 25 erau „virilisti”, adica membri de drept ai comitetului, în baza averii pe care o detineau.
De asemenea, participa si suprasolvesc la serbarea organizata de tineretul român din simleu în favoarea Gimnaziului românesc din Brad, care a avut loc pe data de 25 februarie 1907.
Pe data de 4 mai 1908, familia Maior participa la manifestatia nationala de la Pericei, prilejuita de deplasarea în localitate a nou înfiintatului cor al Casinei române din simleu, care cânta în biserica liturgia lui George Dima.
În vara anului 1908, mai precis în perioada 6-9 august, are loc cea de-a doua mare adunare generala a Astrei la simleu Silvaniei, dupa cea din anul 1878. Cunoscându-i-se eruditia în materie, Lazar Maior a fost ales în Comitetul de organizare a serbarilor prilejuite de acest eveniment istoric pentru Salaj. Alaturi de cumnatul sau, Cassiu Deleu, a avut misiunea de a pregati excursiile preconizate a se efectua la mormântul lui Simion Barnutiu de la Bocsa, de la a carui nastere se împlinisera 100 de ani, si cea de la Castrul roman de la Porolissum. Ei urmau sa-i conduca pe excursionisti si sa le ofere informatiile istorice aupra celor doua obiective turistice. Din pacate, autoritatile au interzis cele doua excursii, considerând probabil ca vizita la mormântul idelogului Revolutiei de la 1848 din Transilvania va însemna un adevarat pelerinaj al membrilor Astrei veniti din toate colturile Transilvaniei.
Pe data de 11 noiembrie 1908, la initiativa lui Dionisie Stoica, în Casina româna din simleu are loc o consfatuire în privinta necesitatii înfiintarii unui Comitet teatral românesc. La adunare participa, conform relatarilor presei vremii, peste 50 de intelectuali, barbati si femei, din Salaj. Acum se ia decizia de a înfiinta Societatea pentru fond de teatru – filiala simleu. În fruntea ei a fost ales dr. Coriolan Mesesian (simleu), dr. Coriolan steer (Tasnad) si dr. Ioan Suciu (Zalau) au fost alesi vicepresedinti, dr. Dionisie Stoica secretar, iar Nicolae Munthiu a fost ales în functia de casier. În Comitetul de conducere a fost aleasa si sotia lui Lazar Maior, Cornelia, ca membru.
În aceasta calitate, Cornelia Lazar va desfasura o activitate intensa si rodnica în anii care vor urma, pâna la izbucnirea primei mari conflagratii mondiale, în anul 1914. Împreuna cu sotul sau a participat la toate manifestarile si productiile teatrale puse în scena de societatea culturala simleuana.

rn

Sfintirea bisericii si a casei parohiale din Pericei,
"o manifestatiune de afirmare româneasca”

rn

Un eveniment deosebit pentru familia Sima si pentru comunitatea locala din Pericei l-a constituit sfintirea bisericii si a casei parohiale, care a avut loc pe data de 15 august 1909. La buna organizare si desfasurare a evenimentului a participat si Lazar Maior, alaturi de sotia sa, care era cumnata cu preotul Alexandru Sima.
Evenimentul de la Pericei a reprezentat „o manifestatiune de afirmare româneasca”, bucurându-se de o prezenta foarte numeroasa de peste 200 de persoane. Au participat procesiuni de credinciosi din localitatile Siciu, Badacin, Recea, Giurtelec si din Hidig. Actul sfintirii bisericii la savârsit vicarul Silvaniei, Alimpiu Barboloviciu, asistat de preotii: Vasile Cristea din Giurtelec; Simion Filip din Badon; Ioan Farcasiu din Badacin; Gratian Flonta din Catelul românesc (Meseseni); Pompei Podina din Catelul unguresc; Augustin Caba din Recea; Ioan Pop din Cosei; Alimpiu Coste din Cehei si bineînteles de preotul local, Alexandru Sima. Dupa serviciul divin s-a sfintit si casa parohiala, curatorul Mitru Tatar aducând laude preotului Sima pentru vrednicia sa.

rn

Delegat la „marea adunare
constituanta de la Alba Iulia"

rn

În anii 1910 si 1911, Lazar Maior a fost alaturi de cumnatul sau, Victor Deleu, care a fost desemnat candidat din partea Partidului National Român pentru circumscriptia simleului. Printre altele, a fost „barbat de încredere” în comisia de votare din partea candidatului Victor Deleu.
În toamna anului 1918, Lazar Maior se implica activ în evenimentele premergatoare Marii Uniri. În acest context istoric, pe data de 26 noiembrie 1918 are loc la simleu Silvaniei sedinta Reuniunii Femeilor Române Salajene, având ca punct principal pe ordinea de zi alegerea celor doi delegati care urmau sa reprezinte asociatia culturala la „marea adunare constituanta de la Alba Iulia”. Cu unanimitare de voturi au fost alesi inginerul agronom Lazar Maior din Pericei si Emanuil Stoica, secretarul asociatiei, din simleu. Lor li s-a alaturat tot ca delegat al reuniunii, Cornelia Maniu, sora lui Iuliu Maniu, care îndeplinea functia de casiera a reuniunii.
În aceasta calitate, Lazar Maior participa la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, fiind unul dintre cei 1.228 de delegati care au semnat unirea Transilvaniei cu România.

rn

Contributie-cheie la aplicarea
reformei agrare din anul 1921

rn

Având în vedere vastele lui cunostinte în domeniul agriculturii, dupa Marea Unire a fost desemnat în functia de consilier agricol, contribuind la rezolvarea problemei agrare în Salaj si punerea în aplicare a reformei agrare din anul 1921. A functinat ca si consilier agricol în simleu Silvaniei si apoi la Zalau.
A fost un sfatuitor si model demn de urmat pentru comunitatea din Pericei, îndrumându-i pe tarani în practicarea unor metode cât mai avansate în practicarea agriculturii.
Se stinge din viata în casa lui din Pericei, în luna februarie 1948, la vârsta venerabila vârsta de 88 ani, fiind petrecut pe ultimul drum de catre locuitorii întregului sat, români si maghiari, „caci toti l-au venerat si iubit”.
Sotia sa, Cornelia a mai trait înca 10 ani, decedând la 26 septembrie 1958, la vârsta de 78 de ani. Au avut împreuna cinci copii, care la rândul lor le-au daruit bucuria de a avea nepoti. Acestia mergeau cu drag la Pericei sa-si petreaca vacantele în livada de meri pe care Lazar Maior o înfiintase în propria gospodarie.

Post Views: 115