Constituirea statului românesc a fost prima batalie politica si diplomatica pe care prima generatie de liberali a câstigat-o dupa revolutia de la 1848. Secolulul al XIX-lea a fost secolul liberalismului care a reprezentat pentru societatea româneasca momentul cuplarii la spatiul cultural si politic al Europei Occidentale. Pentru tineri precum I. C. Bratianu, Dimitrie Bratianu, Mihail Kogalniceanu, C.A. Rosetti etc., declansarea revolutiei de la 1848 reprezenta ocazia mult asteptata pentru afirmarea în spatiul românesc a unor valori precum libertate individuala, egalitatea în fata legii, garantarea proprietatii etc, principii si idei care faceau parte deja din vocabularul lor politic. Experienta acumulata dupa înfrângerea revolutiei avea sa-i determine pe cei mai multi dintre ei sa se angajeze într-o ampla actiune de convingere a opiniei publice europene si a liderilor politici importanti cu privire la necesitatea si utilitatea, chiar si pentru interesele lor, a constituirii unui stat românesc unitar la nordul Dunarii. Reusind sa cointereseze în acest proiect national marile puteri, mai întâi în acceptarea lui Alexandru Ioan Cuza în fruntea Principatelor Române si apoi în recunoasterea lui Carol de Honezollern ca monarh constitutional, liberalii si-au adjudecat statutul de întemeietori ai statului românesc modern unitar.
Pentru liberali, reforma electorala, scolara si cea agrara reprezentau piese importante din angrenajul statului român modern pe care se angajau, începând chiar din 1859, sa-l construiasca împreuna cu Al. I. Cuza, el însusi membru al familiei liberale. Evolutia ulterioara a statului român a fost expresia viziunii pe care liberalii o aveau asupra directiei ce trebuia urmata dupa 24 ianuarie 1859. Constitutia de la 1866, recunoscuta chiar si de catre adversari ca fiind un act politic de esenta liberala, consfintea în mod categoric principii ale unui stat modern pentru care Partidul National Liberal lupta si în prezent: separarea puterilor, libertatea presei, garantarea proprietatii etc.
Învatând din lectia anilor petrecuti în opozitie (1868-1875), liberali apartinând mai multor curente de gândire si actiune politica de nuanta liberala decideau la 24 mai 1875 formarea unei mari aliante politice numita “Coalitia de la Mazar Pasa”, devenita nucleul viitorului Partid National Liberal si creuzetul elaborarii unei legislatii modernizatoare nu doar a industriei românesti, ci si a educatiei, agriculturii, transporturilor etc.
„Parteneriatul” instituit în timp între I.C. Bratianu si Carol I asigura României o lunga guvernare liberala (1876-1888) sub auspiciile careia societatea româneasca dobândea tot mai mult profilul unei societati moderne, pe numeroase paliere. Independenta, proclamarea regatului si aderarea României la Tripla Alianta deveneau alte succese ale unui guvern care, sub bagheta lui I.C. Bratianu, punea caramida peste caramida în consolidarea unei Românii preocupata nu doar de modernizarea interna, dar si de pozitia pe care o ocupa în planul relatiilor internationale
Începutul secolului XX aducea pentru Partidul National Liberal, dar si pentru societatea româneasca în ansamblul ei, noi provocari. În timp ce marile puteri dadeau semne ca sunt tot mai nerabdatoare, privind o noua redesenare a hartii geopolitice a Europei, pentru români problema agrara, dar si cea a participarii la viata politica a unui numar mai mare de cetateni devin tot mai presante. Pentru gestionarea ambelor probleme, dar si o abordare pragmatica în politica externa era nevoie de curaj si determinare. Era de aceasta data rândul unei noi generatii de liberali, grupata în jurul lui Ionel Bratianu, sa-si asume iesirea dupa doi ani de neutralitate dintr-o alianta care nu putea oferi garantii cu privire la îndeplinirea unui proiect precum era cel al unirii tuturor românilor într-un singur stat. Ionel Bratianu împreuna cu regele Ferdinand de aceasta data, au înteles rapid ca eroismul soldatilor de la Marasesti, Marasti si Oituz putea fi rasplatit doar cu împroprietarirea pe noi terenuri agricole si obtinerea dreptului de vot. Era vremea deciziilor cu gândul la viitorul tarii, si nu la interesul politic personal.
Lectiile oferite de luptele politice anterioare aveau sa-l ajute pe Ionel Bratianu ca prin negocierile purtate înainte de intrarea României în razboiul din 1916 sa genereze conditiile esentiale pentru realizarea Marii Uniri, prin recunoasterea de catre Marile Puteri a dreptului istoric al românilor asupra unor teritorii precum Transilvania, Banatul si Bucovina.
Marea Unire de la 1918 nu a fost jocul unui hazard. Dimpotriva a fost expresia concreta a viziunii si tenacitatii unor lideri politici dedicati, care au înteles foarte clar misiunea ce trebuiau sa o duca la îndeplinire. România anului 1918 devenise din proiect realitate, dintr-un deziderat un vis împlinit datorita loialitatii, curajului si iscusintei liberalilor români.
Reluarea activitatii politice dupa 1990 a fost calauzita de aceleasi valori si principii reformatoare si modernizatoare pentru societatea românesca, aparând în tumultoasa perioada de tranzitie valorile fundamentale ale natiunii române: libertatea individuala, dreptul la proprietate, libertatea economica, egalitatea în drepturi, separatia puterilor în stat, economia de piata, etc.
Este datoria actualei generatii sa pastreze idealurile fondatorilor Partidului National Liberal, sa le îmbogateasca aducându-le în actualitate si sa le transmita mai departe noilor generatii, reafirmând atasamentul fata de valorile patriotismului si fata de o Românie care îsi respecta patrimoniul istoric si valorile traditionale.
Tinta liberalilor de astazi este transformarea Partidul National Liberal în cea mai puternica forta politica din România, motorul dezvoltarii, progresului, modernizarii si afirmarii natiunii române în lume.
La multi ani, liberali! La multi ani Partidului National Liberal!

Post Views: 65