Cum a scapat primarul din Poiana Blenchii de 300 de asistati social

Un primar din Salaj a decis sa dea ajutoare sociale in comuna doar celor care au cu adevarat nevoie de ele. A pornit o adevarata cruciada impotriva alegatorilor care se fac neajutorati ca sa primeasca bani de pomana, fara munca.

rn

In total sunt 1130 de suflete in Poiana Blenchii. Nu cu mult timp in urma, aproape o treime, 320 de oameni, traiau de pe urma ajutorului social. Daca vezi conditiile in care stau multi dintre ei, ai putea crede ca acest ajutor este singura varianta pentru acesti oameni. Si totusi, nu e asa. Sunt doar cativa kilometri pana la Dej, cativa pana la Galgau, cativa pana la carierele din Letca si Cuciulat, zone cu investotori din toate domeniile, de nu mai stiu pe unde sa scoata camasa ca sa gaseasca oameni fara pregatire dispusi sa munceasca pe un salariu decent. Ba chiar le asigura bonuri de masa si transportul gratuit, numai sa vina sa puna osul la munca.
Asa ca primarul Augustin Chifor si viceprimarul Aurel Muresan au pornit un fel de campanie de recrutare. Adesea ii iau pe tineri de brat si ii intreaba direct "Tu, care esti tanar si in putere, vii cu mine sa te angajezi?" "Vin, cum sa nu vin", zice tanarul, dar ochii iI tradeaza: "Ce-ai cu mine? Ma pui la munca Doamne fereste!" Numai ca viceprimarul Aurel Muresan e consecvent; asta face fara osteneala de cand e edil. Si i-a fost tare greu. Mai ales cu cei din colonia de romi de peste vale. Dar n-a renuntat. A descoperit ca ajutorul social, desi are o valoare mica, are dezavantajul de ai fi obisnuit pe oamenii locului cu nemunca. De zeci de ani de cand tot stau cu mana intinsa, de cand tot asteapta pomana de la stat, le-au cam ruginit incheieturile, li s-au atrofiat muschii. Asa ca cei conducerea primariei au decis sa faca un lucru absolut normal, sa aplice legea.
Iar legea legea spune ca cei care beneficiaza de ajutor sociat trebuie sa presteze munca in folosul comunitatii. Asa ca au decis sa-i scoata la munca pe toti. Cine nu vine, nu primeste ajutorul. A intocmit lista cu toti cei 320 de asistati, a impartit sarcini in stanga si dreapta, a trimis echipe pe toate ulitele; si asa a inceput marea campanie de educare prin munca.
A tinut cat a tinut, dar incet, incet o parte dintre asistati au renuntat pur si simplu la bani. "Cum sa ma duc sa muncesc? Pai trebuie eu sa ma duc sa strang gunoiul la ala care nu si-l strange singur?", spuneau unii tineri cu reprosuri primarului. Multi n-au mai vrut sa vina la lucru. Promiteaau seara, "Da, vin, vin", dar a doua zi nu se sculau pana la amiaza.
"Aceste ajutoare sociale sunt un fel de pensii pe viata. Sunt familii si beneficiari de ajutor social apti de munca, iar de vreo 15-20 de ani primesc an de an, luna de luna, in baza documentelor pe care le prezinta. Am avut cereri de angajare de la Combinatul de la Dej, care avea nevoie de muncitori necalificati in prelucrarea lemnului. Am trimis vreo 10 muncitori, dar n-a stat niciunul. N-au vrut sa se angajeze; le-am taiat ajutorul social", ne povesteste edilul.
La Poiana Blenchii unii dintre asistatii social au renuntat de buna voie la ajutor, cand au vazut ca e de munca, altii au plecat in strainatate, cu gandul ca acolo sunt caini cu covrigi in coada, altii au acceptat sa se angajeze. Si uite asa, comuna de la marginea Salajului a ramas doar cu 4 (patru) asistati social.