Acum 100 de ani, Ioan Ossian era printre primii intelectuali care aduceau invatamantul romanesc in Salaj, iar pe data de 4 ianuarie 2018 s-au împlinit 65 de ani de când Ioan Ossian, unul din marii dascali ai acestei parti de tara, sfârsea în mod tragic, departe de familia sa, la Canal, la Capul Midia, judetul Constanta. Era înca una din nenumaratele victime ale sistemului de represiune comunist, având doar „vina” de a fi apartinut elitei românesti interbelice. 

rn

Ioan Ossian s-a nascut pe data de 27 martie 1885, în localitatea Homorodul de Mijloc, judetul Satu-Mare. Era fiul preotului greco-catolic Pamfil Ossian si al Elisabetei. A urmat cursurile Academiei Teologice romano-catolice din Oradea, pe care le-a absolvit în anul 1906, obtinând certificatul de absolutoriu, „satisfacând întru toate prescriptiunile canonice”. Între anii 1908-1910 a urmat si cursurile Facultatii de Litere din Cluj, cu specializarea latina si istorie. A fost declarat doctor în litere la Universitatea din Cluj la data de 18 iunie 1910. Pâna în anul 1919, când este numit în functia de director al liceului Simion Barnutiu din Simleu Silvaniei, a fost profesor titular la liceul românesc de baieti din Beius.

rn

Scoala salajeana face un pas urias in 1919

rn

A venit si anul astral 1918, când, la 1 Decembrie, la Alba Iulia, prin semnarea Unirii Transilvaniei cu România se realiza visului de veacuri al românilor, acela de a se uni într-un singur stat.
Consiliul Dirigent, organul conducator, executiv, al Transilvaniei, a luat hotârârea de a înfiinta licee românesti în toate orasele transilvanene. Printre acestea se gasea si cel din Simleu, care urma sa poarte numele marelui înaintas salajean Simion Barnutiu.
Se resimtea însa o mare lipsa de profesori calificati, nu doar la simleu, ci în întreaga Transilvanie. Marele român si patriot Demetriu Radu a pus la dispozitia Consiliului Dirigent mai multi profesori calificati, pentru noile licee românesti. Astfel, a fost numit Inspectorul-sef al învatamântului secundar al regiunii Oradea-Mare si directorii pentru liceele din simleu (Ioan Ossian), Târgu-Mures (Petru Hetco), Baia Mare (Gheorghe Hetco), Oradea (Paul Vostinariu) si Salonta.
La 5 iulie 1919, prin ordinul dat de catre Valeriu Braniste, care era seful Resortului Cultelor si Instructiunii Publice din cadrul Consiliului Dirigent, Ioan Ossian a fost numit ca profesor titular definitiv la noul liceu înfiintat la simleul Silvaniei si în functia de director al acestui liceu. Pe 1 octombrie 1919 se deschideau cursurile celui dintâi liceu românesc din Salaj. Ioan Ossian deschidea portile acestui liceu, care în primul an de functionare a avut înscrisi 104 elevi. Dintre primii profesori ai liceului îi amintim aici pe Victor Pop, Tanase Pusca, Ioan Oprea si pe Laurentiu Sima.

rn

Dezvelirea bustului lui Simion Barnutiu

rn

Un moment deosebit în viata lui Ioan Ossian si a liceului l-a constituit dezvelirea bustului marelui înaintas si patron spiritual al liceului, Simion Barnutiu, în anul 1930.
Bustul lui Simion Barnutiu a fost amplasat în fata liceului care îi purta numele si a fost dezvelit pe data de 7 septembrie 1930. Aceasta zi a fost o adevarata sarbatoare nationala a românismului de pretutindeni. A fost prezent întreg Salajul, Ardealul a fost reprezentat prin conducatorii sai de seama, iar provinciile surori prin delegati.
La liceul Simion Barnutiu din simleu, Ioan Ossian a îndeplinit functia de director pâna în anul 1940, când, în urma Dictatului de la Viena, este nevoit sa paraseasca acest oras. Pe data de 30 septembrie 1940 îl gasim în functia de profesor la liceul Diaconovici-Loga din Timisoara.

rn

Prefect al judetului Salaj

rn

O alta importanta functie pe care Ioan Ossian a ocupat-o a fost cea de prefect a judetului Salaj. Prin Înaltul Decret regal nr. 2167 din 28 iunie 1927, a fost numit în functia de prefect al judetului Salaj, în locul locotenent-colonelului Ignat George, comandantul regimentului 10 jandarmi din Cernauti, al carui mandat înceta. A intrat propriu-zis în functie dupa ce a depus juramântul în fata presedintelui Tribunalului din Zalau, pe data de 29 iunie 1927, pâna la data de 8 iunie 1928, când a fost eliberat din aceasta functie.

Calvarul suferit sub regimul comunist si sfârsitul tragic

rn

La 1 septembrie 1945, Ioan Ossian a fost pensionat pentru limita de vârsta, în conformitate cu decizia Ministerului Educatiei Nationale. Dupa pensionare, Ioan Ossian, s-a reintors la simleu. ”nsa, nu a avut parte de o batrânete linistita.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, comunistii, cu sprijinul Moscovei, au reusit sa cucereasca puterea în stat, în urma unui plan elaborat la Moscova. Astfel, au fost dizolvate partidele politice, iar la 30 decembrie 1947 a cazut si ultimul bastion al democratiei interbelice, monarhia.
În aceste conditii a început o teroare de nedescris îndreptata împotriva fruntasilor români interbelici. Asadar, si Ioan Ossian, fruntas de marca al Salajului interbelic, a fost direct vizat de catre noul regim comunist.
În anul 1948 a avut loc prima arestare a lui Ioan Ossian, însa, în urma interventiei scrise a fostilor sai elevi, care semneaza, la data de 15 octombrie 1948, o scrisoare de sustinere, a scapat. În aceasta scrisoare, semnata de catre fosti elevi de toate nationalitatile (români, evrei si maghiari), autorii subliniaza faptul ca Ioan Ossian nu a fost nici antisemit si nici nationalist, el nefacând nici o deosebire de rasa sau religie, atât în scoala, cât si înafara ei. Dimpotriva, autorii scrisorii subliniaza faptul ca Ioan Ossian „s-a purtat fata de toti elevii sai mici si mari ca un adevarat parinte si a avut totdeauna o atitudine cu adevarat democrata”.
A venit din pacate noaptea de 14/15 august 1952, când au fost arestati numerosi intelectuali din Simleul Silvaniei, printre care si Ioan Ossian, desi acesta avea vârsta de 67 de ani. De fapt, pentru comunisti nu conta vârsta. Iuliu Maniu avea, în momentul când a fost arestat, venerabila vârsta de 74 de ani. Pentru comunisti important era sa dispara si ultimele simboluri ale democratiei interbelice pentru a putea „construi” omul de tip nou, care sa fie supus regimului totalitar comunist.
Dupa arestare, Ioan Ossian, a fost dus si închis la Oradea, unde a contactat o boala care l-a slabit mult, „compromitându-i rezistenta pentru timpurile grele si mai grele ce urmau sa vina”.
Din Oradea a fost trimis la Canal. A colindat tot drumul Canalului românesc, începând de la Poarta Alba si continuând cu Poarta Galis, km 31 si Capul Midia, unde si-a gasit tragicul sfârsit.
În urma muncilor istovitoare pe care le executau si a intemperiilor, a neodihnei, a regimului de teroare fizica si psihica la care a fost supus, nu a mai rezistat, desi avea un fizic impunator, si a cedat în urma unei septicemii. A trecut la cele vesnice pe data de 4 ianuarie 1953.
Martor la tot traseul parcurs de catre Ioan Ossian în universul contracetionar românesc a fost Horatiu Ciortin, care la data de 3 septembrie 1954, din domiciliul obligatoriu din Mazareni, a adresat o scrisoare familiei lui Ioan Ossian. În aceasta scrisoare el informa familia Ossian despre traseul pe care l-a urmat Ioan Ossian în închisorile comuniste si despre sfârsitul tragic al acestuia, precum si asupra lucrurilor personale ramase în urma lui. Horatiu Ciortin era fiul unui fost coleg al lui Ioan Ossian, pe vremea când era profesor la liceul din Beius.
Vestea mortii lui Ioan Ossian este data familiei mult mai târziu si de catre seful raionului de Militie simleu, locotenentul major Victor Rusu, care o înstiinta pe Cornelia Ossian de faptul ca primise o adresa, pe data de 12 septembrie 1953, de la Formatiunea nr. 0837 din Constanta, care anunta decesul lui Ioan Ossian.
Ioan Ossian, la fel ca Iuliu Maniu, are doar un mormânt simbolic alaturi de sotia sa, la Oarta de Jos.
Dupa cum afirma si preotul Valeriu Sima, fost elev al lui Ioan Ossian, acesta a fost „un orator captivant, un excelent pedagog si un bun organizator”.
A fost înca una din victimele regimului comunist. În loc sa se bucure de o batrânete linistita si de respectul ce s-ar fi datorat unei personalitati care a pus umarul la realizarea României Mari si la consolidarea ei în perioada interbelica, la fel ca multi alti intelectuali români, a sfârsit în mod tragic, fiind practic asasinat de catre noul regim comunist.

Post Views: 98