Credinciosii din vremurile ce au urmat lui Iisus au avut de nenumarate ori prilejul de a atinge oasele unor oameni cu o conduita morala desavarsita si o slujire pana la sacrificiu a lui Dumnezeu. Traditia crestina relateaza multe intamplari pe care le-au trait unii dintre acei ce cu evlavie si suflet curat dupa ce s-au atins de acele oase, numite moaste. Este vorba de minuni, in special, de vindecari ale unor boli incurabile, ori de schimbarea interioara in bine.
Am vazut luni si marti, la Bucuresti, de praznicul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie izvoratorul de mir si al Cuviosului Dimitrie cel nou ocrotitorul Bucurestilor, ce mare atractie reprezinta aceste osicoare pentru lume. Credinciosi si necredinciosi. Spun asta, pentru ca dupa felul in care s-au manifestat, dupa cum s-au inghesuit, pentru a ajunge cat mai repede sa sarute racla sfintilor, cred ca unii nu au nimic in comun cu credinta. Neputinta de a-si realiza un vis, fara ajutor, de a-si cumpara o masina, de a o lua de nevasta pe Tanda sau Manda, ori de a castiga la Bingo, ii duce pe unii disperati, sau obsedati, ori posedati, pe drumul spre lacasul de cult. Dar numai din interes, din fetis, fiind convinsi ca moastele sunt ca un talisman.
Se spune ca turma este precum pastorul si face precum este indrumata. Atunci, oare de ce turma nu este invatata sa mearga linistita la astfel de evenimente, sa nu fie egoista, sa aiba respect fata de semenul care sta alaturi, la rand? Adevarata credinta propovaduieste iubirea fata de semeni. Pai semenul este cel de langa tine, de la rand. Imbulzeala nu a demonstrat decat ca nu daruim dragoste, ci ca mergem la moaste din nevoia de a ne rezolva, noi, primii, problemele personale. Crezand ca moastele pot orice.

Post Views: 90