Primarie la ananghie
Revolutia fiscala a Guvernului Tudose a venit la pachet cu o reducere a impozitului pe venit de la 16 la 10 la suta, impozit care constituia o importanta sursa de alimentare a bugetelor locale. Logic, daca s-a micsorat cota de impozitare si venitul va fi mai mic. Iar cum bugetul local nu este din guma sa se intinda, primarii sunt pusi in fata unor decizii radicale pentru a echilibra balanta: fie majoreaza alte taxe si impozite locale, fie taie din alocarile la capitolul investitii. Numai ca ambele variante au un un puternic efect negativ asupra comunitatilor pe care le pastoresc. Un primar este ales, iar alegatorii sunt suparati ca platesc dari majorate, ca nu au strazi sau sosele ca lumea, ori ca serviciul de salubritate lasa de dorit. Pot intoarce oricand armele impotriva primarului care le aduce nenorocirea in comunitate. Ar fi o varianta ca primarii sa atraga, prin nu stiu ce minune, un investitor ratacit, insa o astfel de vaca de muls nu se gaseste la fiecare colt de strada. Patronii nu sunt nici ei prosti; daca nu gasesc un avantaj clar, ignora automat orice strigat de ajutor al primarului, oricat ar fi el de disperat si dispus sa promita marea cu sarea. Primarii, din experienta vorbim, nu prea le au cu eficientizarea si nici nu sunt dispusi sa de afara din oamenii din administratie sau sa le micsoreze salariile. Asa ca varianta cea mai comoda pentru un primar e sa stea cu mana intinsa la bugetul de stat pentru o compensare a veniturilor lipsa, induse de reducerea cotei de impozit. Chiar daca primarii PSD-isti, de exemplu, sunt tentati sa o scalde, in incercarea de a salva imaginea partidului, spunand ca nu se asteapta ca bugetele sa le fie afectate prea mult anul viitor, parul li se face maciuca. Iar cand din totalul veniturilor pierzi peste 20 de milioane de lei, cum se estimeaza la nivelul municipiului Zalau, parca nu-ti mai vine sa zambesti.
