N-a fost in 89 nici o revolutie
Trecand pe la o scoala de Valea Agrijului, l-am intrebat pe un cadru didactic daca respectiva unitate de invatamant are autorizatie de functionare pentru incendii. Profesorul s-a eschivat si nu mi-a raspuns, sugerandu-mi sa o intreb pe directoarea scolii, care era lipsa. Am auzit sub o forma sau alta, de la oamenii scolilor, ca nu vor sa vorbeasca despre problemele cu care se confrunta, pentru ca daca ar aparea asa ceva in ziar ar face imgine proasta institutiei respective de invatamant. Ba chiar uneori oamenii cancelariilor au pornit cate un razboi impotriva colegilor care au avut curajul sa spuna cinstit ca sunt lucruri care nu merg cum trebuie in desfasurarea procesului de invatamant. E trist si totodata nefiresc ca tocmai dascalii, cei care ar trebui sa faca educatie generatiei tinere, propovaduiesc cu fervoare obiceiul ascunsului gunoiului sub pres, pe care l-au mostenit probabil din vremuri comuniste. Nu un articol in care se discuta transparent despre necazurile si problemele unitatilor de invatamant ar pune pe fuga elevii. Ci lucrurile lasate in voia sortii, ascunse, nerezolvate. Stiu, multi vor sari in sus si vor argumenta ca se tem de repercusiuni, pentru ca e adevarat, partidul e in tot si in toate. Dar nu e mai putin valabil ca asemenea costrangeri venite "de sus" ii sperie doar pe oamenii care tin mortis de scaun. Nu pe cei care s-au asezat acolo sa faca treaba. “nsa cel mai trist e faptul ca printr-un asemenea comportament elevii au ocazia sa invete de la sursa sa se teama, sa bage capul in nisip sa renunte la lupta pentru drepturile lor.
