O noua moda tinde sa se generalizeze in scoli. Este vorba despre faptul ca, pentru a evita situatia neplacuta in care – Doamne fereste! – copilul ar putea gresi a doua zi la clasa, tot mai multi parinti, in special ai elevilor din clasa I, fac in avans lectiile acasa cu copiii. Astfel, daca spre exemplu maine copilul va invata la scoala sa scrie cifra 9, astazi parintele isi aloca o ora pentru a-l invata el pe copil aceasta cifra. Intrebarea care decurge firesc din aceasta practica este ce nevoie mai au, atunci, copiii de invatatoare, daca tot isi fac lectiile acasa cu parintii? Si, mai ales, ce mai reprezinta nota sau calificativul in ziua de azi – ce stie copilul respectiv sau cat de bun pedagog si cat de rabdator a fost parintele cu o zi inainte? Pe vremea cand scoala era scoala, acasa se faceau doar temele, iar invatatoarele puteau sa evalueze cat de cat corect nivelul unui copil si sa-si ajusteze, in consecinta, volumul muncii individuale cu fiecare copil in parte in functie de acest nivel. Acum rolul de a duce copilul la un anumit stadiu de pregatire pare sa revina tot mai mult parintilor, prin lectii in avans in clasele primare, iar mai tarziu prin meditatii platite profesorilor de la clasa. Tot parintii par sa fie si „motorul” dezvoltarii materiale a unitatilor de invatamant. Daca patuturile de la camin sunt vechi si subrede, iar covoarele de la camin sunt roase de vreme, daca perdelele de la scoala sunt demodate ori daca zugraveala s-a cam ingalbenit, cine trebuie sa scoata bani din buzunar pentru a rezolva aceste probleme? Cine plateste pentru hartia consumata la scoala in timpul procesului educativ si cine plateste pana si hartia igienica din baile acestor institutii? Evident, parintii, cine altcineva. Si totul in conditiile in care, la nivel declarativ, invatamantul preuniversitar este gratuit. Faptic, insa, gratuit este doar aerul pe care il respira copiii, pentru ca si acel dram de educatie pe care il primesc in scoala tot noi il platim, indirect, prin darile catre stat. Si atunci, daca platim tot si mai si muncim in locul dascalilor uneori, de ce nu primim nimic in schimb? De ce rezultatele copiilor nostri, in raport cu cele ale copiilor din alte tari, sunt tot mai slabe? Oare avem noi prea mari pretentii?