Pentru ceea ce nu merge bine in Romania, ne referim mereu la parlamentari si guvernanti. Cliseul a devenit obositor, dar asta este realitatea. Ba, unii alesi ai poporului, mai colerici, se infurie daca nu le dai dreptate, cumva, de parca demnitatea in care au ajuns este o mostenire de familie si nu rezultatul unui scrutin. Totusi, cetateanul de rand cui sa se adreseze, daca acolo sus se fac legile si se emit ordonante de urgenta? De acolo ne vine si binele si raul. Asa ca nu va suparati, domnilor, si mai plecati urechea la ce spune tara, sa auziti cate nevoi au oamenii. De pilda, am scris de nenumarate ori despre criza mainii de lucru. Prin sate nu afli un lucrator, nici de umbli cu lumanarea. Oamenii care au mai ramas traiesc jalea ierburilor necosite. Toata lumea stie in ce ape tulburi ne scaldam, dar toti se fac ca ploua. Nici unul dintre alesii nostri nu se gandeste cum ar suna o lege care sa imblanzeasca aceasta drama. Despre nevoia de meseriasi am mai scris. O spune si rubrica de mica publicitate din ziar. Dupa ce un ministru a desfiintat scolile profesionale, acum e greu de pus la loc. Nici nu se incearca cu fermitate. Nici pe actualul ministru al Educatiei nu l-am auzit ca ar suferi pentru lipsa fortei de munca. Nici sindicatele nu mai sunt cu fata la realitate. Se inchipuie un fals bine national poleit cu amagiri. Constatam o monotonie a guvernarii, chiar o nestiinta a ei. Cine se gandeste curajos la supravietuirea acestui popor? Visam cu ochii deschisi un viitor ce nu se prefigureaza. Ar fi cazul ca mai marii zilei sa gandesca si pentru tara lor, pentru binele ei. De asta au fost alesi. Dar concluzia amara e ca nici nu vor, nici nu sunt in stare.

Post Views: 101