Ieri s-au implinit doi ani de activitate a Episcopiei Salajului. Parintele vicar Ioan Ghiurco, artizanul infiintarii acestei institutii bisericesti in judet, dezvaluie lupta pe care a dus-o si greutatile pe care le-a intampinat in demersul sau curajos in folosul credinciosilor salajeni.
– In urma cu cativa ani ati initiat demersurile necesare infiintarii Episcopiei Ortodoxe a Salajului. Ce v-a determinat sa sustineti aceasta cauza?
– A contat faptul ca Salajul este atat de credincios incat merita sa devina cetate episcopala. Nu am initiat aceste demersuri pentru ca as fi avut probleme cu Episcopia Oradiei, de care apartineam atunci. Din contra, abia dupa ce am pornit pe acest drum s-au stricat relatiile. Prima data cand am impartasit acest gand cuiva a fost in timpul unei calatorii in Grecia. I-am spus atunci parintelui vicar Vasile Bota. El mi-a spus ca nu e posibil asa ceva si a ramas opozant pana la final. Din momentul in care la Oradea a existat episcop vicar mi-am dorit ca resedinta acestuia sa fie in Salaj. In acest sens aveam ca argument vicariatul greco-catolic de la Simleu, care a functionat pana in 1948 si dupa Revolutie. Dar cum mi s-a spus ca nu se poate infiinta vicariat in Salaj, am luptat pentru episcopie.
– Pe cine ati avut alaturi in acest demers?
A fost un grup de preoti destul de numeros care mi s-a alaturat, sau mai corect spus care au avut curajul sa ma sustina. Au intrat astfel in conflict cu Episcopia Oradiei. Cei de la Oradea nu ar fi dorit sa piarda cele 200 de parohii salajene si nici baile de multime pe care le faceau in Salaj. Unul dintre cei mai activi a fost parintele Gheorghe Longodor de la Jibou care a si avut de suferit din aceasta cauza. I s-a luat titlul de paroh si a indurat si alte necazuri pentru ca a indraznit sa semneze pe tabelul meu. Dintre sustinatorii din inalta ierarhie il amintesc pe Patriarhul de vrednica pomenire Teoctist, la care am fost de trei ori in audienta. M-a primit cu multa caldura si spunea ca nu vrea sa moara pana nu vede infiintata aceasta episcopie. Cand el a murit calea realizarii acestui vis al nostru era deja batatorita. Un alt sustinator a fost Inalt Prea Sfintitul Serafim Joanta, mitropolitul Germaniei, Europei Centrale si de Nord, care a venit de cateva ori la Zalau si ne-a asigurat de sustinerea sa in Sfantul Sinod, dar m-a avertizat ca nu ma poate apara de furia celor de la Oradea.
– Cat timp au tinut aceste zbateri?
– Patru ani am batut drumuri nenumarate la Bucuresti, in judet, la Oradea si prin tara. A fost nevoie sa parcurgem mai multe etape chiar si pentru strangerea de semnaturi. Aproape 100 de preoti au fost de acord, peste 8.000 de credinciosi, autoritatile locale, sefii institutiilor, primari ai oraselor si din comune, oameni de cultura. Chiar la prima interventie la Patriarhie, cand am depus primul dosar, mi s-a spus ca Brasovul e oras mare si nu are episcopie si de ce ar avea nevoie de asa ceva Zalaul, care e mult mai mic. Adevarul e ca la Brasov nu s-a dorit ceea ce am dorit noi. Mult curaj mi-au dat vorbele patriarhului Teoctist, care a afirmat: ^Mi-as dori sa vina la noi cu astfel de cereri cat mai multi^.
– Visul a prins contur in 2007…
– Retragerea episcopului Ioan Mihaltan si venirea lui PS Sofronie in scaunul episcopal a pus capat acestor framantari. Sofronie s-a declarat alaturi de noi si ne-a dat avizul, moment de la care lucrurile au intrat in linie dreapta.
– A meritat toata aceasta lupta?
– Orice cetate, si in vechime, cand isi instala episcopul, avea de castigat in prestanta si prestigiu. In cei doi ani s-a constatat o inviorare a activitatii, caci erau prea multe biserici pentru doua judete, cu o episcopie, iar arhiereul nu putea fi pretutindeni. Acum Prea Sfintitul merge prin sate, la liturghii, mai ales acolo unde nu au mai calcat de cand lumea ierarhi. Pe de alta parte, am demarat multe proiecte culturale si educationale, precum si pe domeniul social. Am luat legatura cu fundatia Diakonia din Germania pentru a-i ajuta pe semenii nostri din centre de asistenta pentru varstnici si copii. Suntem in faza de inceput, in fasa, si nimeni nu are de ce astepta multe de la noi. Infiintarea episcopiei s-a dovedit a nu fi o povara pentru parohii, lucru de care se temeau multi preoti. Din fondurile stranse in fiecare parohie doar o mica parte se aloca pentru intretinerea institutiei noastre. Nu in cele din urma, as vrea sa adaug ca infiintarea Episcopiei Salajului a fost benefica si pentru viata spirituala a judetului, care a inregistrat o crestere semnificativa.

Post Views: 64