De Ziua Invatatorului
In fiecare an pe 5 iunie il sarbatorim pe cel ce ne-a invatat primele slove. Pe cel care invata elevii cu pasiune, perseverenta, uneori cu efort, alte ori cu bucuria împlinirii. Elevii îl cred un vizionar, alte ori un vraci, în orice caz un om cu puteri supranaturale. Toti vin la el cu întrebari, nedumeriri, probleme, fiind siguri ca vor primi un raspuns corect, pertinent si indubitabil. El sta, asculta, gandeste si parca pe un ecran vede raspunsul. Un raspuns simplu, clar si concis. Parca ar fi o lama ascutita care separa binele de rau, adevarul de minciuna. Are o solutie pentru toate problemele, indiferent de complexitatea lor. Tot ce spune are o logica. O logica simpla care scoate din ceata orice învatacel. Adevarurile pe care le rosteste uneori sunt dureroase. Îl dor si pe el. Altele sunt fericite; simte si el fericirea si o traieste alaturi de ei. Cu toate acestea, el ramâne modest, blând si simplu în vizionarismul sau. Constient de misiunea sa. Misiunea învatatorului este asemanatoare cu cea a olarului sau a artistului plastic, dar mult mai importanta, pentru ca materialul lui este mintea si inima de copil. Nu poti da gres! Nu ai acest drept! De fapt nu ai nici un drept, ai foarte multe obligatii. Esti important!
Tu esti cel care pui în mintea si sufletul copilului cele mai nobile valori. Tu esti cel care îl vezi intrând în scoala timid, tinându-se strâns de parinti. Îi veghezi pasii care calca nesiguri pe coridoarele prea mari ale scolii. Cu timpul, coridoarele devin prea mici, iar pasii din ce în ce mai siguri alearga pe coridoare.
Învatatorul priveste în urma lor gândind la tercerea timpului, la drumul pe care l-au parcurs, dar si la viitorul lor. Gândeste cu dragoste si cu dorinta ca ceea ce modeleaza el sa fie apreciat. Pentru ca este un vizionar, încearca sa-si proiecteze viitorul propriilor învatacei într-o lume ideala.
Când viata îti scoate în cale o asemenea persona, îti marcheaza destinul, te îndruma, te modeleaza, ramâi alaturi de el toata viata. Te întorci la el când îti este greu, când ai nemultumiri, când vrei un umar pe care sa plângi, când îti cauti calea si rostul. Apoi lucrurile se îndreapta, îti gasesti rostul, învatatorul ramâne în urma. Te vegheaza, te urmareste în tacere. Tu stii ca este acolo, îl simti, îi duci o floare de ziua lui, apoi îl suni, apoi te gândesti ca ar trebui sa-l suni, apoi devii prea ocupat, prea important. El este trecutul, tu viitorul. Te mai gândesti la el din când în gând. Ar trebui sa-l cauti, este slab, bolnav. Nu i-a ramas decat recunostinta din inima ta.
Inv. Monica Codre
Scoala gimnaziala M. Eminescu – Zalau
