Politicienii vor musai sa se stie cat pot fura
Poate ca ar fi trebuit sa-mi plec genunchiul la radacina cuvintelor acum cand am intrat in Saptamana Patimilor si sa sriu despre iertare si impacare, despre bucuria de a darui, despre primavara care infrunzeste in inimi. Nu mi-as fi dorit sa abordez subiecte politice, nici sa tintuiesc pe cineva la stalpul infamiei. Dar bunele mele intentii au fost spulberate dupa ce am vazut, zilele acestea, ca persoane importante din sfera politicii si nu numai o tin una si buna sa se introduca limita pana la care se poate fura. Sau, altfel spus, sa se introduca un prag valoric sub care abuzul in serviciu sa nu mai fie considarat o infractiune. Este problema care i-a framantat si pana acum si care a fost motivul emiterii celebrei OUG 13. De ce, totusi, sa fie nevoie de un prag valoric? Condamnam fapta sau valoarea ei? Furtul e furt si atat. Si daca furi un ou si daca furi un bou si daca furi un milion de euro hotul e tot hot. De unde si inteleapta vorba populara: „cine fura azi un ou, maine va fura un bou”. Daca omori un om sau 10 tot criminal stop_coloana te numesti si tot puscarie faci. Ce ar fi sa stabilim un prag si aici? De ce sa fie altfel cu abuzul in serviciu, care este tot o infractiune? Ce ziceti, dragi politicieni, de un prag egal cu valoarea pensiei minime de 520 de lei in prezent? Vi se pare prea mic? Milioane de oameni traiesc din acesti bani si nu fura un leu. Sau ce ziceti de valoarea salariului minim pe economie? Vi se pare putin 1.450 de lei brut, asa-i? Milioane de oameni traiesc cu acest salariu si nu fura un leu. Iar daca fura ajung la puscarie. Ceea ce v-as recomanda, daca tot va dati de ceasul mortii sa alegeti un prag al hotiei, alegeti salariul minim sau pensia minima. Nu de alta, dar asa poate o sa le mai cresteti.
