In fiecare zi, un sfert din terenul de sport din curtea scolii Simion Barnutiu e ocupat de masini. Ale profesorilor si ale cui or mai fi.
Parcarea pe doua randuri ia din locul de joaca al elevilor, pe de o parte, iar pe de alta parte acestia stau, in pauze sau in orele de sport, cu frica-n san ca nu cumva sa dea cu mingea in parbrizul vreunui prof, ca atunci sigur au incurcat-o.
Cat despre groapa cu nisip, aceasta este momentan ocupata. Functioneaza tot ca loc de parcare. Poate fi folosita doar dupa ce copiii vor fi instruiti cum sa sara peste un jeep, o duba si o berlina.
Nu doar curtea scolii e ticsita de masini. La intrarea din spate, la orele cand copiii sunt dusi sau adusi la scoala, e buluceala generala. Zilnic, in zona experimentam haosul de la ora 12.00. Culmea, pe poarta de intrare in curtea scolii troneaza, mare, un semn cu “Oprirea interzisa”, sub sanctiunea ridicarii masinilor. Toata lumea il vede si toata lumea il ignora. Daca politia ar vrea sa impuna respectarea legii, ar face bani buni aici din amenzi. Multi parinti incearca, parca, sa isi duca odrasla cu masina pana in sala de clasa, daca ar putea. Sa-l parcheze pe “ala micu” direct in banca. Apoi se cearta intre ei ca nu mai au loc sa iasa unul de altul din parcare.
Sau, cum s-a mai intamplat, dau peste cate un riveran inarmat cu buletinul care-i confirma adresa si care face galagie ca nu-si da masina la o parte, pentru ca cei care pretind asta au ignorat semnul care spune ca accesul in zona este rezervat celor care au domiciliul aici. Si contribuie si el la haos, “i tine tine “sechestrati” in drum pe ceilalti, pedeapsa ca au intrat cu masina pe un teritoriu interzis. Sunt nervi multi macinati la intrarea din spate a scolii.