„Nu vom ceda o palma de pamant / De-ar fi sa megem in mormant”, canta multimea adunata marti seara pe platoul din fata Prefecturii, cu ocazia aniversarii Unirii Principatelor Romane. M-a cuprins atunci o tristete la gandul ca s-a varsat mult sange pentru acest pamant romanesc, pe care am ajuns acum sa-l dam la straini pentru un pumn de arginti. Asta dupa ce ne-am europenizat si am ras tot, am vandut la preturi de nimic ce-a fost pe el, intreprinderi, uzine, banci etc. Ba am vandut si mare parte a maruntaielor pamantului, unele pana la epuizare, cazul titeiului. Ne-a mai ramas tarina. Din 1 ianuarie 2014, s-a dat frau liber vanzarii terenurilor de pe plaiul mioritic catre cetatenii Uniunii Europene, care nu au stat mult pe ganduri si au cumparat pe rupte. Data aceasta de 1 ianuarie 2014 va ramane de referinta pentru istoria Romaniei, pentru instrainarea acestei tari. Noua forma de deposedare este mai crunta decat colectivizarea. Vanzarea-cumpararea sunt fara intoarcere. Romania ca proprietate a inceput sa se dilueze. Pot fi acuzat ca nu gandesc in spirit european, dar sunt tari chiar din UE care au dat legi de interzicere a vanzarii pamantului, dar care cumpara pamant masiv de la noi. Pamanturile nu pot fi duse de aici, veti spune. E adevarat. Dar rodul gliei noastre ii indestuleaza pe noii proprietari si nu pe bastinasi. Si noii proprietari pot face ce vor ei pe pamantul romanesc. Daca s-ar scula din mormant stramosii nostri, cei care jurau ca nu vor ceda o palma de pamant, si ar vedea cum se vand in nestire pamanturile tarii, fara ca nimeni sa puna vreo opreliste, ar muri din nou de inima rea.

 

Post Views: 71