De dragul colindului

De fiecare data, in ajunul Craciunului traim timpul cel sacru, iar colinda aceea unica din noaptea fara pereche ne face legatura cu Cerul. Acum auzim cum mandru canta un cerb in codru ori vedem cum acolo sus pe langa luna sta pasarea raiului care zboara pe langa ferestrele noastre in Noaptea de Craciun. Colindul nostru are ceva din misiunea magilor vestitori. El ne anunta vestea cea mare, Nasterea cea mare. El vine firesc ca o ninsoare necesara. Lerui, ler si dalbe flori  ne anunta cum cerul si curcubeul pot locui in sufletele noastre prin fascinatia muzicii venite prin vremuri de demult si de departe. Intotdeauna am crezut ca prin colind omul se purifica si isi deschide inima catre Dumnezeu. Oricat ar incerca globalizarea sa ne uniformizeze, plaiul acesta este binecuvantat, stop_coloana incarcat atat de mult spiritual incat rezervele nu se epuizeaza. Copiii cu steaua cea calauzitoare, Magii, Irozii, Capra, Viflaimul sunt doar cateva din obiceiurile  de Craciun ale acestui neam care au dainuit si vor dainui, in satul romanesc, in satul salajean. Ele nu au destinul efemerului; prin miracolul lor sunt paznici la traditia si istoria acestui neam. Daca nu se nastea Iisus Hristos, romanii il inventau de dragul colindului.