Revolutia – asa cum a trait-o un tanar de 21 de ani din Zalau

Despre Revolutia din 22 decembrie de la Zalau s-au scris multe. Unele relatari au fost adevarate, unele torsionate, unele fapte au ramas nepovestite.
Recent, rasfoind colectia ziarului „Graiul Salajului” din decembrie 1989, am dat peste un articol in care este elogiat un grup de tineri salajeni care s-au incumetat sa insoteasca un transport de medicamente si sange din Zalau pana in Bucuresti, in contextul in care in tara imginarii teroristi trageau in tot ce le pica in cale. Din acest grup l-am identificat pe Teodor Lupou, care in 1989 avea 21 de ani si care s-a oferit voluntar sa insoteasca transportul.
Teodor Lupou este de loc din satul Plopis si in acea vreme lucra la Dacia Sevice din Zalau. „n orasul de sub Meses de fapt si locuia. L-am contactat zilele acestea pe Teodor Lupou, care din 1998 locuieste la Arad, pentru a ne relata cateva din momentele prin care a trecut in acele zile fierbinti ale revolutiei.

Discursuri revolutionare cu anonimi si oameni beti

„Tin minte – spune Teodor – ca pe la vremea amiezii am intrerupt cu totii lucru si ne-am indreptat spe centrul Zalaului, in fata cladirii Prefecturii de acum. Lume multa. Se anuntase ca a fugit Ceausescu. Eram foarte multi tineri. De la balcon vorbeau ba unul, ba altul, persoane necunoscute pentru multi zalauani, care nu s-au remarcat prin nimic. Pana spre seara s-a adunat lume mai multa, dar era pasnica. Am vazut atunci multi oameni care s-au imbatat. De bucurie, ziceau ei, ca au scapat de dictator. Nu faceau scandal.

Gainarii au dat atacul la Avicola

„Spre seara a venit o femeie in piata. A spus ca este inginera la Avicola si ca ar avea nevoie de un grup de tineri voluntari, pentru ca niste tigani au venit la ferma si fura gainile. M-am oferit si eu sa merg sa apar cu alti tineri Avicola de pe deal de la Hereclean. Un paznic care era acolo ne-a povestit ca tiganii luasera vreo zece gaini si o intinsesera la fuga. Am mai stat noi la ferma pana noaptea tarziu, dar n-a mai venit nimeni sa fure gaini”, ne povesteste Lupou.

S-a furat pe apucate in zorii democratiei

Ma gandesc ca acei tigani de atunci, romii de azi, au furat si ei ce au stiut. Adica ceva ce sa puna pace cu stomacul. Altii au furat in zileled e dupa revolutie conturi bancare, milioane de lei, obiecte, piese de pret din fabrici si n-au patit nimic. Un furt organizat s-a pus la cale si in Prodanesti, satul meu natal. Trei consateni, care tustrei acum sunt in mijlocul raiului, langa pomul vietii, au trecut in seara de 23 decembrie 1989 prin sat din casa in casa avertizand satenii sa inchida lumina si sa nu iasa afara din casa, ca la capatul satului se afla un grup de teroristi care s-ar putea sa atace asezarea. Oamenii s-a conformat. La cateva zile s-a aflat, ca nu-i facuta nestiuta, ca cei trei sateni care umblau din casa in casa, impreuna cu alti doi, au spart magazia CAP-ului si au transportat doua remorci de grau in Ciglean, o localitate invecinata mai izolata. Doua remorci de grau – o nimica toata din marile furturi ale acestei tari, atunci in zilele revolutiei.

La Cluj s-a tras, la Zalau nu

Revenind la tanarul Teodor Lupou, aflam de la acesta ca, in seara de Craciun a anului 1989, stop_coloana el si inca vreo 20 de tineri salajeni s-au oferit voluntari sa plece la Bucuresti cu trenul si sa pazeaaca o cutie imensa cu medicamente si sange. „O salvare a adus cutia la gara in Zalau. Am asezat-o in tren si o pazeam cu randul, cate patru. Bilete de tren nu aveam, dar nici nu ne-a intrebat nimeni de ele. De la Dej a urcat in tren un grup de tineri din Cluj, care au participat la revolutia din orasul lor si ne-au spus ca la Cluj s-a tras in manifestanti. Noi eram bucurosi ca la Zalau nu s-a tras nici un foc de arma. Si tinerii din Cluj duceau tot o cutie cu medicamente la Bucuresti” isi aminteste Lupou.

Trenul amenintat de „teroristul” din canal

„Asadar, in noaptea de Craciun noi am fos in tren. Nimeni n-a colindat, toti eram speriati. Dupa ce am iesit din gara Brasov, trenul a oprit. Ni s-a spus ca in zona sunt teroristi. S-au auzit multe focuri de arma, dar nici un glonte n-a atins trenul. Tin minte ca prin noapte un soldat a tras cu arma intr-un canal. S-au auzit gemete si tipete venind din canal. Acolo sigur se ascunsese cineva, dar n-am vazut cine, pentru ca trenul pornise incet si era miez de noapte.

Un zalauan a fost ranit la Comitetul Central

„Ajunsi in Bucuresti, in Gara de Nord am fost asteptatI de o ambulanta, careia i-am predat pe baza de semnatura cutia sigilata cu medicamente si sange. La iesirea din gara erau peste tot grupuri de garzi patriotice si soldati. Ne-au intrebat daca avem arme sau cutite la noi. La plecare, fiecare ne-am luat cate un cutit din asta de bucatarie. Le-am spus ca avem, iar oamenii intelegatori ne-au spus sa le aruncam, ca prin oras sunt pichete de soldati si garzi patriotice si s-ar putea sa fim confunati cu teroristii. Le-am aruncat cu totii intr-o lada. Am mers pe jos pana la cladirea Comitetului Central. Acolo am spus cine suntem, cu ce scop am venit la Bucuresti, si ni s-a ptermis sa vizitam cladirea. “ntre timp a inceput sa se traga si am fost evacuati din fostul sediu al Comitetului Central. Un tanar din delegatia noastra din Salaj, nu-i mai retin numele, a fost ranit si internat la un spital din Bucuresti. Deci am venit acasa mai putini cu unul. Am aflat mai tarziu ca s-a vindecat. Seara ne-am intors la gara, am luat trenul spre Zalau si a doua zi de Craciun am ajuns la Zalau. Abia atunci am aflat ca Ceausescu a fost impuscat. “n Zalau era liniste. Dupa sarbatori mi-am reluat lucrul la Dacia Service.” sunt amintiri de la revolutie ale zalauanului Teodor Lupou.