S-au scurs 27 de ani de la Revolutie. S-au scurs si nimic nu ne da dreptul sa speram ca o vom duce mai bine. Vremea comunistilor a apus. Si asta nu e rau, caci nici bine nu era pe vremea lor. Dar privim in urma si vedem ca industria Romaniei n-a fost chiar „un morman de fiare vechi”, cum o caracteriza un politician al vremii in pulovar. Comunistii nu erau chiar atat de prosti cum le place unora de azi sa-i caracterizeze. Comunistii lucrau planificat: aveau cincinale, aveau septeluri. Ei au construit Tansfagarasanul, canalul Dunarea-Marea Neagra, Metroul din capitala, combinatele de la Galati si Hunedoara, prima centrala nucleara. Cum s-ar spune, ei stiau ce fac, nimic nu se petrecea la intamplare. Nu sunt un nostalgic al acelor vremuri, dar cand privesc in jur si vad ca totul sau aprope totul e distrus, ca saracia se intinde ca o pecingine peste tara, cand coruptia face casa buna chiar si-n sfatul tarii, cand vad ca e haos peste tot, nu pot sa nu le dau dreptate celor ce lasa totul in urma si pleaca peste mari si tari pentru un trai cat de cat decent. Oamenii politici de azi, care se considera, o buna parte dintre ei, cele mai luminate minti ale patriei, au ajuns sa umble cu lampa aprinsa ziua in amiaza mare. N-au fost in stare sa faca o autostrada ca lumea: unele au fost incepute si lasate balta (autostrada Transilvania), altele s-au surpat la o saptamana dupa receptie (Deva – Sibiu). Au vandut industria tarii pe nimic, au pus agricultura pe butuci si, ce-i mai trist, au umplut tara de oameni care nu au unde munci. Nu-i de mirare ca la alegerile parlamentare din 11 decembrie grosul voturilor s-a dus catre PSD. Social democratii sunt urmasii comunistilor de dinainte de @89. Si oamenii, mai ales cei mai in varsta, stiu asta.