Cum erau pedepsiți cetațenii iobagi care nu se supuneau legilor din Zalaul secolelor trecute

Despre viața sociala din Zalau exista o serie de consemnari. Cea mai veche dateaza din anul 1220 când apare semnat în documente primul caz referitor la persoane din Zalau. Cazul din 1220 se refera la iobagii Kosod și Borz din villa Ziloch (cum era denumit atunci Zalaul). Cei doi iobagi au fost acuzați de furt. Ei au fost duși în fața Tribunalului Oradea unde era sediul episcopului catolic. Cei doi negau acuzațiile astfel ca au fost supuși la proba fierului roșu. Proba consta în a face șapte pași cu o bucata de fier înroșit în mâna. Daca actul era savârșit, cei duși în fața instanței erau declarați nevinovați. Așa s-a întâmplat și cu cei doi iobagi, care au dus fierul înroșit în mâna și au fost declarați nevinovați. Urmatorul document care privește aspectele sociale din Zalau dateaza din anul 1712 când Avacs Mihaly acționeaza în judecata pe Kovacs Mihalyi pentru ca a înjurat cu glas tare pe strada. Kovacs a fost pedepsit. Pedeapsa lui a fost ca într-o zi de sâmbata când se ține târg în Zalau, de la primul tras de clopot pâna când se termina târgul, trebuie sa stea în piața având atârnat de gât un sac cu pietre și sa strige tot timpul zicala “cine înjura poate fi lapidat”. În 1717, la Sibiu, în fața Tablei Regești, s-a judecat procesul dintre Csikszentkiralyi Andrasy Istvan și cetațenii iobagi din Zalau. Procesul dura de 18 ani, adica din 1699 și se referea la pretențile unor iobagi de a fi emancipațți. Cei care au putut dovedi cu acte ca s-au emancipat au fost chemați sa prezinte actele la judele din Cluj iar cei care nu au putut dovedi cu acte ca sunt emancipați au fost facuți din noua cetațeni iobagi. 

În anul 1736 au loc ciocniri violente între cetațenii din Zalau, în special între iobagi și nemeși. Preotul Zovanyi liniștește lucrurile prin autoritatea sa personala.
În 1840 se menționeaza ca în Zalau au loc baluri domnești, baluri cetațeneși și baluri amestecate. Balul era anunțat în Zalau de un calareț de etnie roma cu trompeta. La balurile din Zalau se dansa polka, csardas, vals, dans franțuzesc, învârtite și mazurca. La baluri cântau elevii de la liceu.
Pe 9 mai 1851, ziarul german Siebenburger Bote anunța ca în Zalau s-a înființat un spital. În oraș funcționa și un orfelinat, care dupa Primul Razboi Mondial a primit numele “Iuliu Maniu”.
În 1926 exista o consemnare ca în Zalau funcționeaza 40 de cârciumi și cinci restaurante. Între anii 1918 – 1940 este menționat și un dentist în Zalau – Andrei Korenyi.
Datele au fost preluate din lucrarea “Zalau – un oraș la frontiera de nord-vest a Transilvaniei”, scrisa de Nicolae Gudea și Valer Parau.