Zilele Zalăului au fost cu meşteri populari, bucate tradiţionale şi folclor cat incape

Cea de a 19-a ediţie a “Zilelor Municipiului Zalău” ne-a arătat, spre bucuria noastră, că tradiţia, meşteşugul popular, folclorul autentic nu au dispărut. Ba, dimpotrivă, parcă o uşoară revigorare se simte. 

Ideea organizatorilor de a rezerva o anumită zonă pentru meşterii populari autohtoni este binevenită. Pălărieri, sculptori în lemn, împletitori de nuiele, ţesătoare şi confecţionere de costume populare, făuritori de zurgălăi şi harnaşamente pentru cai, iconari pe lemn, sunt doar câţiva dintre cei ce încearcă să păstreze tradiţia unor meşteşuguri care se află spre apus.

Clopuri din paie din Bezded, hamuri şi zurgălăi de la Cheud

Familia Mureşan din Bezded se ocupă cu confecţionarea pălăriilor din paie. Din paie de grâu secerat cu secera. Ionuţ Mureşan, cel care a venit la Zalău cu marfa, spunea că meseria asta la ei în familie e din moşi strămoşi. Nu trăiesc numai din confecţionatul pălăriilor, dar acest meşteşug le aduce un venit în plus. “Truda e multă, grâu ca să-l coseşti cu coasa se găseşte rar. Dacă cer 25 de lei pe o pălărie; lumea zice că-i scumpă, dar de trecut, trec. Cumpără şi orăşenii, nu numai cei de la ţară, şi ăsta-i un semn bun” spune Ionuţ.
La standul lui Anghel Miza din Cheud sunt expuse hamuri pentru cai şi clopoţei. Toate sunt confecţionate în micul atelier de la prima gospodărie de pe stânga cum intri în Cheud. Toată familia lucrează în acest domeniu, din care de fapt şi vieţuiesc. Anghel Miza spune că au trecut vremurile bune când nu mai joiau cu comenzile. Acum, caii s-au împuţinat şi lumea cumpără din ce în ce mai puţine hamuri.

Portul popular este pe mâini bune, pricepute

Trei femei din Plopiş – Ileana Lupău, Viorica Lazlău şI Ana Moise – au venit la Zilele Zalăului cu produse vestimentare şi de utilitate casnică din zonă. Altfel spus, cu costume populare, chişchiele (baticuri), ştergare, toate ţesute în război, de mâini care ştiu să mângâie firul de cânepă ca pe creştetul unui copil. Au adus şi un pat împodobit cu lipideauă şi perne, suluri de pânză, feţe de masă suveicate. Ba au mai adus un grebăn de tras fuioare şi o meliţă de zdrobit cânepa. Şi fiindcă veni vorba despre cânepă, femeile spun că au împrumutat fuioarele de la Muzeul Ligiei Bodea din Iaz, pentru că le-a fost interzis să cultive cânepa, pe motiv că ar fi drog. Dar ele nu disperă, aduc fuioare din străinătate şi tot ţes pânza.
“Ne e greu – zice Ileana Lupău -, e multă migală, iar dacă cerem 30 de lei pe un ştergar, omului i se pare scump”.
Lângă cele trei femei din Plopiş se află expuse costumele populare confecţionate de Ileana Graţiana Pop din Ciumărna. Ea spune că face costumele după modelele vechi de 80 – 90 de ani, pe care le are în muzeul personal din sat, acolo unde iniţiază un grup de copii în tainele cusutului şi croitului costumelor populare. De altfe, Ileana Graţiana Pop este cunoscută atât în ţară, cât şi peste hotare pentru măiestria cu care duce prin timp tradiţia vestimentară din zona Văii Agrijului.
Tocmai din Cizer a venit o altă împătimită a portului popular, Florica Criste, împreună cu fiica Ştefania şi nepoţelul Ştefan. Pe lângă costumele şi podoabele populare expuse, Florica Cristea a adus şi un război de ţesut, făcând demonstraţii cum “se naşte” pânza, dar şi o furcă cu caierul de cânepă în ea. Tecând prin faţa standului, un copil exclamă: “Uite, mamă, ce de vată are tanti asta!”, văzând că seamănă cu vata comestibilă pe băţ.

Oale din lut, mobilă din nuiele, lemn ascultător

Din Borla a fost prezentă familia Csaba, recunoscuţi mânuitori ai roţii olarului. De data asta au expus ceramică tradiţională de Zalău, vase de lut arse în cuptor la 1.000 de grade Celsius şi apoi smălţuite. S-au situat recent la un concurs de ceramică de la Sibiu pe locul II pe ţară. Au expus oale pentru sarmale, căni, blide, farfurii, toate păstrând caracteristicile ceramicii de Zalău.
Un cunoscut împletitor al nuielelor de răchită, Petre Teglaş din Var, s-a prezentat la “Zilele Zalăului” cu mobilier împletit pentru terase, coşuri de piaţă, sticle împletite, coşuri pentru porumb. De fapt, în Var există o tadiţie a acestui meşteşug, dar, spune Petre Teglaş, tinerii nu se prea omoară să-l înveţe. E o tehnică să ştii când să culegi răchita, să o fierbi, să o decojeşti, şi e o artă să o ştii împleti după cerinţele şi gusturile clientului. Meseria asta se învaţă din tată în fiu.
Andrei Sule este unul din puţinii sculptori în lemn pe care îi mai are Sălajul. El a adus spre delectarea ochiului, dar şi spre comercializare, diferite piese din lemn de nuc, măr, păr sculptate cu răbdare cu motive din viaţa de zi cu zi. stop_coloana
Liana Niste este deja cunoscută pentru picturile sale pe lemn. Ea provine din Hăşmaş, comuna Şimişna şi mărturiseşte că de mic copil i-a plăcut să deseneze lemnul. Pictează în genere icoane, dintre care câteva se află expuse la Muzeul Satului din Bucureşti. La manifestarea din Zalău din aceste zile “am avut foarte mulţi vizitatori, dar şi cumpărători”, susţine Liana Nistor.

Produsele tradiţionale şi naturale, puţine dar bune

Produse tradiţionale în adevăratul sens al cuvântului, nu au fost multe de “Zilele Zalăului”. Dintre cele autorizate de Ministerul Agriculturii am găsit cârnat afumat ţărănesc, pecie lungă, peştişor, ceafă afumată, şuncă afumată, costiţă afumată. Ce-i drept produsele erau ispititoare la vedere, probabil şi la gust, dar clienţii nu prea se înghesuiau din cauza preţurilor. Un lucru este cert, produsele respectă procedeele de fabricaţie după reţete din moşi strămoşi, afirmă una dintre vânzătoare.
Pe vremea copilăriei mele darul cel mai râvnit pe care mi-l aducea mama de la târg era turta dulce de la şetre. Apoi, o lungă bucată de vreme, acest produs a dispărut de prin pieţe. Iată că acum, la “Zilele Zalăului”, şi-a făcut apariţia un turtarăş. Este vorba de asociaţia familială a VioricăI Buboi din Şimleu, care după reţete de odinioară fabrică produsul mult râvnit de copii: mărgele din turtă dulce, căluţi, iepuraşi, şi alte figurine. Soţul Vioricăi Buboi spune că nu poate fabrica în modestul său laborator atâta turtă dulce câtă ar pute vinde. Este invitat la diferite târguri din ţară, dar pe multe le refuză din cauza cantităţii prea mari care se cere. Totul este natural, spune omul, până şi coloranţii îI extragem din plante. Altfel n-am primi autorizaţie de fabricaţie şi comercializare.
Din satul Solomon, comuna Gârbou, Petru Smile a adus la Zalău numai sucuri şi siropuri naturale din fructe de pădure dar şi din fructe de livadă. Trecere mare aveau sucurile de cătină, de afine, de merişoare, de coacăze, dar şi din mere şi zmeură. Îndulcitorul pentru sucuri, acolo unde este cazul, este mierea de albine. Fructele de pădure (afinele, merişoarele, sunt aduse din munţi şi preparate la Petru Smilea acasă. “Trecere au, pentru că sunt naturale, fără e-uri, iar preţurile sunt acceptabile”, spune preparatorul de sucuri.

Nouă ore de folclor la Zilele Zalăului

Ansambluri folclorice din Israel, Italia, Ungaria, Republica Moldova, Letonia şi Slovacia şi-au făcut prezenţa duminică după amiază pe scena Zilelor Zalăului, în cadrul celei de a 41-a ediţii a Festivalului internaţional de folclor “Ecouri Meseşene”.
Dacă la început, din cauza căldurii numărul spectatorilor n-a fost cel dorit, spre seară platforma a devenit neîncăpătoare. Ropote de aplauze au însoţit spectacolele susţinute de ansamblurile folclorice, dar s-au făcut bătături în palmă şi pentru Ansamblurile folclorice Porolissum şi Meseşul din Zalău.
Dansurile şi melodiile de pe Valea Agrijului, a Almaşului, a Barcăului au încântat auzul şi văzul sutelor de spectatori. Sava Negreanu Brudaşcu, prin recitalul său, ne-a amintit că Sălajul este un pol de folclor autentic, doar trebuie să ştim să-l întreţinem. Renumitul solist de muzică populară Dinu Iancu Sălăjeanu, prin repertoriul şi prin vocea sa, a cules aplauze, urale şi admiraţia celor prezenţi.
A fost un festival reuşit, dar n-a avut impactul de altădată.

Ecourile Meseşene s-au auzit şi la Jibou, dar cam slăbuţ

Festivalul “Ecouri Meseşene” a debutat de fapt vineri la Jibou, unde a inclus o altă manifestare aflată la a XXX-a ediţie, “Someş, cântecele tale”.
Primarul Jiboului, Dan Ghiurco, declara pentru “Graiul Sălajului” că “oraşul nostru se simte onorat de prezenţa artiştilor din şase ţări, dar şi a celor din şase judeţe ale ţării”. “Promovarea evenimentului n-a fost pe măsura valorilor care s-au manifestat pe scena Casei orăşeneşti de cultură, dar pe viitor o să ne facem cunoscute evenimentele de o asemenea amploare”.
Una peste alta, sala de spectacole a Casei orăşeneşti de cultură din Jibou a fost plină. Publicul a fost receptiv, cald şi i-a răsplătit pe artişti cu îndelungate aplauze.
În holul casei de cultură au fost amenajată o expoziţie cu lucrări de sculptură în lemn şi pictură a tinerilor artişti de la cluburile copiilor din Sălaj, Huedin, Maramureş, şi Bihor.