De Zilele Zalăului au urcat pe scenă nume grele din industria muzicală din România. La Zalău au încântat publicul folkiştii Emeric Imre, Nicu Barna – chitaristul legendarei formaţii Semnal M, Vasile Şeicaru, apoi Puya, Bosquito şi Pasărea Rock – formaţie formată din foştii membrii ai legendarei trupe Phoenix. 

Spectacolele au debutat vineri seara cu Festivalul Folk, iar după concertul lui Emeric Imre şi Nicu Barna a urcat pe scenă Vasile Şeicaru. Aplaudat frenetic la final, după ce a coborât de pe scenă Şeicaru a revenit pentru un bis de zile mari pentru zălăuani.
Seara de sâmbătă a fost dedicată vedetelor din muzica românească cu priză mare la public.
Primul care a urcat pe scenă a fost cunoscutul interpret Puya. A făcut un show pe gustul zălăuanilor, dovadă că la concertul lui platoul din faţa scenei a fost plin. Puya a cântat cu tricolorul la braţ.
Apoi au intrat pe scenă băieţii de la Bosquito, care au adus cu ei şi un interpret venit din Cuba. Bosquito este impresariată chiar de către zălăuanul Ionuţ Contraş. Concertul Bosquito a adus şi mai mulţi zălăuani în faţa scenei. Până pe strada Crasnei şi până în faţa Primăriei Zalău s-a strâns lumea ca să îi asculte pe cei de la Bosquito. Tineri înflăcăraţi au dansat şi au cântat pe acordurile celor de la Bosquito. Mulţi dintre băieţi şi-au ridicat partenerele pe umeri, impresionând atât membrii formaţiei, cât şi audienţa.
La final, până la miezul nopţii, pe scenă s-a aflat Pasărea Rock. Mircea Baniciu (voce), Josef Kappl (compozitor, chitară bass) şi Ovidiu Lipan Ţăndărică. Cei trei grei ai muzicii rock din România, foşti membri Phoenix, au încântat publicul de la Zalău cu piese foarte cunoscute, dar şi cu compoziţii noi. După eveniment, Mircea Baniciu şi Josef Kappl, alături de Radu Almăşan, solistul de la Bosquito, au stat alături de zălăuani lângă scenă. Baniciu a apreciat mult pălinca de Zalău, dar şi publicul minunat, care a fredonat toate melodiile în timpul concertului.
Totul s-a încheiat cu un foc de artificii cum, zălăuaii nu au mai văzut demult, având în vedere că Primăria Zalău i-a privat de Revelion de plăcerea sărbătorii cu foc de artificii.

Spectacol la microfonul Graiul Sălajului – interviuri cu artiştii care au cântat la Zilele Zalăului

Bosquito este impresionat de gustul zălăuanilor pentru muzica bună

Reporter: Veniţi destul de des în Sălaj…
Bosquito (Radu Almăşan, solist): În Sălaj, da, am mai fost anul ăsta. În Zalău am fost în urmă cu doi ani. Nu e chiar aşa de des, dar mai răruţ şi e mai drăguţ.
Reporter: Ţinând cont că Ionuţ, managerul vostru, e de aici, cred că sunteţi foarte apropiaţi de Zalău
Bosquito: Suntem apropiaţi de toate oraşele, dar la Zalău, nu neapărat că e Ionuţ de aici, că nu are importanţă decât afectiv, dar aşa, ca spectacol, mie mi se pare că tinerii de aici ascultă muzică foarte, foarte bună. Am observat şi când am cântat în cluburi şi când am venit în aer liber. Pe mine mă impresionează că zălăuanii au gusturi bune, chiar mai bune decât în alte părţi, ceea ce pentru mine e un mister, dar e şi un plus mare. Noi nu putem decât să le mulţumim zălăuanilor pentru apreciere şi că sunt alături de noi. Nu ştiu ce să zic să le arat recunoştinţa, mai bine le arat prin muzică, în concerte aici, pentru că sunt prea mici cuvintele.
Reporter: Bosquito a adus ritmuri cubaneze la Zalău…
Radu Almăşan îşi provoacă partenerul cubanez, Hilberto Ortega, să spună “cu ce barcă ai venit din Cuba”
Hilberto Ortega (percuţionist Bosquito): Am venit cu o barcă care se numeşte avion, doar ca să cânt cu Bosquito. Radu a fost cel care m-a descoperit şi eu sunt foarte mulţumit că mi-a dat şansa să intru în această formaţie, familie.

Emeric Imre şi Nicu Barna iubesc Zalăul

După concertul de vineri seara, cei doi interpreţi renumiţi de folk, Emeric Imre şi zălăuanul Nicu Barna, ne-au povestit de la cum s-au cunoscut în spatele blocurilor până la cât de frumoase sunt zălăuancele şi s-au ţinut tot interviul pe glume. La un moment dat, zălăuanul Nicu Barna chiar a luat microfonul Graiul Sălajului şi a făcut pe reporterul cu Emeric Imre.
Interviul integral şi buna dispoziţie a celor doi artişti pot fi văzute pe video pe site-ul graiulsalajului.ro.
Reporter: Emeric Imre, eşti îndrăgit la Zalău. Cum e faţă de ultima dată când ai ajuns aici?
Emeric Imre: Acum doi ani am fost ultimadată aici tot cu trupa Emeric Set. Publicul se vede că e unul care iubeşte genul de muzică care se cântă live. Noi asta facem, cântăm live, nu facem playback, şi suntem foarte mulţumiţI că publicul ne-a primit atât de frumos la Zalău. Atâta timp cât publicul vine cu drag ştiind că se va cânta pe viu suntem mulţumiţi de atmosferă. Despre viitorul muzici folk trebuie să spun că totul depinde de cât de repede îşi vor da tinerii seama că există şI altceva faţă de ce li se dă toată ziua cu forţa pe radio.
Reporter: S-a văzut la concert că zălăuanii vă apreciază muzica; când reveniţi?
Emeric Imre: O să revenim cu drag. Oricum, Zalăul e un fel de pepinieră pentru Cluj. Foarte mulţi tineri vin la facultate în Cluj şi rămân la Cluj. Eu zic că Zalăul este înfrăţit cu oraşul Cluj-Napoca. Zalăul e o pepinieră de inteligenţă, de talente, Zalăul dă foarte multe Clujului.
Reporter: Nicu Barna, eşti zălăuan de-al nostru. Cum e reîntoarcerea în oraşul în care aţi copilărit?
Nicu Barna: Ca de obicei e revenirea la Zalău. Am atâtea amintiri plăcute de aici, încât habar nu am ce să îţi spun ca să fie cât mai palpitant. stop_coloana Totul îmi trezeşte amintiri. Aici, e exemplu, veneam după apă, aici pe Crasnei, de mi s-au lungit mâinile la câtă apă am cărat. Îl cunosc pe Emeric Imre de când aveam vreo şase ani. Eram vecini. Pe atunci nu aveam chitară, dar avea Emeric, şi tot la el eram, să cânt. Chitară mi-am luat după o vară de muncă la Zalău. Emeric mai făcea mişto de mine că eram mic.
Emeric Imre: Nicu era mascota noastră. El venea la bunica lui, care era vecină cu noi. Aveam eu chitară pentru el.
Reporter: Nicu, cânţi cu atâtea formaţii, cum reuşeşti să te împarţi?
Nicu Barna: Cu calendarul. La prorpriu, îl am la mine tot timpul. Sunt trei formaţii unde merg acum, Semnalul, Confesiuni şI Emeric, Transilvannya e acum pe pauză. Stagnează. Apropos de anul trecut, am fost aici cu sufletul. De fapt, am fost cu Magda Puşkaş. Mai venim cu mare drag.

Vasile Şeicaru este încântat de Zalău

Reporter: Despre Zalău, pentru zălăuani, câteva cuvinte?
Vasile Şeicaru: “Nu am mai fost demult la Zalău. Ţin minte că am fost şi singur şi cu Ştefan Hruşcă, însă atmosfera asta este absolut extraordinară. După atâţia ani, e plăcut să vezi aici atâţia tineri. Oamenii care sunt de vârsta noastră ne iubesc cântecele, dar văd că vin din ce în ce mai puţin cei care sunt de vârsta noastră. Iată că vin însă din ce în ce mai mulţi tineri, care descoperă ce înseamnă folkul. Să vezi oameni de 20 – 30 de ani care cântă de la început până la sfârşit, asta nu e la îndemâna oricui. SimţI ceea ce am simţit eu şi în seara asta la Zalău pe scenă, că nu am trecut aiurea prin viaţă, şi nu am făcut umbră pământului degeaba. Mulţumesc tare mult pentru şansa asta pe care am avut-o pentru a fi invitat într-un astfel de spectacol. Astfel de evenimente se fac în marile oraşe, la Baia Mare, la Iaşi, la Bucureşti, iată că şi la Zalău a fost posibil aşa ceva. Mulţumesc tare mult zălăuanilor. Ar trebui să ne vedem mai des.
Reporter: Care este viitorul muzici folk?
Vasile Şeicaru: Viitorul muzicii folk este în mâinile celor cumpără discurile, albumele şi vin la spectacole. Stă în prezenţa celor din tânăra generaţie care vin cu stilurile noi. Sunt unii teribili care vin acum în muzica folk şi mi-aş dori să fie loc pentru ei la televizor. Să-i primească cei care fac emisiuni şi pe folkiştii noi, care duc mai departe mesajul ăsta atât de simplu, pe care îl numim cu dragoste folk.

Pasărea Rock a făcut un show Phoenix la Zalău

Reporter: La Zalău a ajuns şi Pasărea Rock.
Mircea Baniciu: A fost un public plăcut, pe gustul nostru, chiar publicul pe care ni-l doream aici. Ne-am simţit extraordinar.
Josef Kappl: Prezentatorul ne-a prezentat ca o trupă tânără. Bine înţeles că suntem o trupă tânără, pentru că activăm de doi ani şi jumătate. Bine, noi suntem cam aşa, de prin anii ’70, dar s-a văzut că substanţa mai există şi în noua trupă. A fost o mare bucurie să revenim la Zalău după foarte mulţi ani şi să facem un concert ca cel de astăzi. Suntem în preajma lansării albumului nostru, Pasărea Rock, care conţine multe piese noi, câteva piese mai vechi rearanjate, Este perpetuarea legendei anilor acelora glorioşi, când am început noi împreună cu trupa Pheonix.
Mircea Baniciu: Suntem trei care venim din Phoenix. Noi încercăm să prelungim viaţa unei idei ce s-a născut din sufletele noastre sărace, studenţeşti şi pline de energie, care a rămas.
Josef Kappl: Şi de ce o facem? Vrem să completăm tot ce nu a fost posibil să realizăm în vremurile de vraişte.
Mircea Baniciu: Noi vrem să continuăm. Să avem atmosfera pe care am avut-o şi astă seară pe scenă la Zalău.
Reporter: Publicul apreciază mult şi piesele din vechiul Phoenix, dar şi compoziţiile noi.
Josef Kappl: Noi cântăm tot piese Phoenix, de fapt. Pentru că cele compuse de mine şi de Baniciu sunt tot piese Phoenix.
Mircea Baniciu: Motivaţia noastră este să mergem înainte cu gândul că facem un lucru frumos.

Puya a cântat “din tot sufletul” pentru zălăuani

Reporter: Cume Zalăul pentru Puya?
Puya: “Am fost primit cu căldură, ca în Ardeal. Din câte ai observat, eu nu sunt turist. Vin de câte ori sunt invitat. Mai tranzitez oraşul din când în când, dar tu nu ştii. Mă învârt pe aici destul de des, când merg la Baia-Mare, Oradea, la Cluj şi în general oamenii cu care lucrez sunt din zona asta. Şi DJ-ul şi compozitorul sunt din zona Clujului (,,,) Le mulţumesc din suflet zălăuanilor că s-au strâns în număr mare la scenă. Este unul din motivele pentru care cânt din suflet, cu acelaşi chef şi entuziasm ca prima dată, pentru că simt aceeaşi energie din partea publicului. Când energia lor va dispărea, şi eu voi dispărea. Din toamnă începe a doua sesiune a unui proiect pe care l-am lansat. Avem surprize noi, aşa că, fi-ţi pe fază. Cititorilor Graiul Sălajului le spun să fie cuminţi, şi să asculte ce vor ei. Să asculte de mama, de tata, de familie, şi nu în ultimul rând de sufletul lor să asculte”.

Post Views: 85