A devenit deja un loc comun sintagma “Universitatile din Romania pregatesc someri de lux”. Cu atat mai mult in ultima vreme absolventii cu licentele in mana sau inramate asteapta, in zadar de cele mai multe ori, ca un angajator sa le ofere jobul mult dorit. Asteptarile lor, de cele mai multe ori justificate, se lovesc insa de realitatile unei economii de piata aflate in chinurile transformarii. Dupa ce au iesit de pe bancile scolii, fie ca vorbim de universitati de prestigiu sau combinate universitare locale, tinerii isi doresc un loc de munca pe masura pregatirii si un salariu decent. Dar socoteala de acasa se potriveste arareori cu cea din… piata muncii.
Lipsa experientei profesionale, programele scolare invechite si fara legatura cu cerintele de la locul de munca sau pretentiile exagerate ale absolventilor se constituie in tot atatea motive pentru ca administratorii de firme sa se gandeasca de doua ori pana sa angajeze un proaspat licentiat. Iar in atari conditii, alternativele tinerilor sunt extrem de putine – ori accepta un job mai prost platit si care nu are nici in clin, nici in maneca cu ce a studiat vreme de patru sau cinci ani, sau aleg calea emigrarii, in tari mai primitoare si avide sa primeasca oameni bine pregatiti.
|i asta pentru ca in Romania, de doua decenii incoace, nici un guvern nu s-a gandit sa creeze o strategie viabila prin care specializarile, programele scolare si numarul de locuri din facultati sa aiba adresabilitate concreta in piata muncii. Absolventii de drept devin taximetristi, arheologii, jurnalisti, iar in ABC-uri suntem serviti de economisti sau experti in marketing. Iar peste toate astea, tara plange de lipsa ospatarilor si a tinichigiilor.