O țara care iși exileaza tinerii și oamenii in putere
Daca ar fi sa dam timpul înapoi, am observa ca nu s-a facut nimic concret încât românii sa nu mai fie nevoiți sa ia drumul strainataților ca sa munceasca. Dincolo de lamentari, de întâlniri ai demnitarilor cu reprezentanți ai diasporei prin locuri unde sunt efectuate vizite de stat, ceva palpabil nu s-a facut. Ultimele statistici arata ca aproape patru milioane de români muncesc peste hotare. Patru milioane din populația totala a României de 20 de milioane înseamna 20 la suta. Adica un român din cinci se afla peste hotare și muncește acolo. Daca am face proporția la populația Salajului, ar însemna ca aproape 45.000 de salajeni din totalul de 224.000 sunt muncitori în strainatate. Nici nu vrem sa ne gândim ca aceste raporturi nu iau în calcul ca acasa ramân batrânii și copiii. Deci foarte puțini din românii apți de munca ramân în țara. Iar cei mai mulți dintrei cei care au plecat sunt tineri. De ce pleaca toți românii sa munceasca afara? Motivul este ca acasa, atunci când au vrut sa munceasca și sa traiasca din leafa lor, nu a parinților, au dat de cele mai multe ori de uși zavorâte. De uși închise, pentru ca, paradoxal, nu-și gasesc serviciu în domeniul studiilor absolvite, iar pe de alta parte nu au acea experiența în activitate stop_coloana – una din condițiile obligatorii impuse pentru angajare. Dar unde sa câștigi experiența daca nimeni nu te angajeaza?! Așa ca, dezamagiți, tinerii care au avut parte de astfel de experiențe au luat calea strainatații lasând în țara statisticile care atârna de economie ca o piatra de moara. Tinerii absolvenți și studenții între 18 șI 25 de ani reprezinta aproximativ 18 la suta dintre șomerii țarii. Trist e ca dincolo de vorbe nu este nimic. Nu se face nimic ca tinerii absolvenți și studenții, cum termina școala, sa nu mai fie șomeri. Nu se face nimic ca ei sa câștige acea experiența în domeniu – criteriu obligatoriu la care ține orice angajator. De ce nu se face? Nu peste mult timp urmeaza campania electorala pentru alegerile parlamentare. Ar fi un moment bun pentru întrebari și raspunsuri pe aceasta tema. Daca n-ar ramâne, ca de atâtea ori, la stadiul de promisiuni.
