Alternativa la chimicalele din supermarket-uri
Bani sa fie, ca oferta de produse alimentare e bogata. Dar daca tot dam un ban, macar sa stim pe ce-l dam. Mergem la supermarket, ne umplem cosul, numai ca majoritatea produselor provin din import si adesea calitatea lor e discutabila. Pâna intra în vigoare legea care obliga supermarket-ul sa expuna produse românesti în proportie de 51 la suta, daca dorim totusi produse gustoase românesti, exista alternative. Una dintre alternative sunt comerciantii de prin sate care-si vând produsele în poarta casei.
Un astfel de exemplu este satul Sânmihaiu Almasului, care se întinde pe cinci kilometri de-a lungul drumului european E81. Aici, de la intrare si pâna la iesire e plin de comercianti care vând de toate la poarta casei, de la ciuperci pâna la rosii, de la palinca de prune pâna la miere de albine si ulei de casa. Avantajul e ca acestea provin din gradina omului si sunt mult mai gustoase decât cele din magazin.
Cât despre producatorii care îsi vând marfa la poarta, acestia nu câstiga prea multi bani, dar în acest fel îsi completeaza veniturile. “n aceasta situatie este si Ileana Chis, ajunsa la o vârsta venerabila, care dupa 30 de ani de truda pe brazda colectivului are o pensie de 450 de lei. „Toata ziua stau la poarta, ca nu am ce face altcumva. De buna dimineata culeg rosiile si ardeii din gradina si le aduc pe masuta de la poarta. Daca opreste cineva trebuie sa fiu aici sa-I pot servi. “mi câstig singura banii, chiar daca-s batrâna, sa nu fie nevoie sa-mi dea ceilalti de mâncare”, ne explica lelea Ileana.
Produse agricole naturale
Produsele sunt la preturi decente. Producatorii sunt dispusi sa mai lase din pret, numai sa le treaca marfa. „Rosiile le dau cu patru lei, castravetii cu 1,5 lei kilogramul, pastaii cu 4 sau 5 lei, când cum. Soferii care trec pe drum mai opresc si cumpara, mai cu seama în timpul saptamânii. Duminica nici nu ies cu marfa la poarta”, ne spune Vasile Ciobanu.
“n medie, la poarta casei sale opresc zilnic 10 – 15 masini. Si din judet, si din tara. „Sunt soferi care ori de câte ori trec prin Sânmihai opresc la poarta mea. Rosiile sunt sanatoase si gustoase, fata de cele din magazin. Nu folosesc decât gunoiul de grajd ca îngrasamânt. La fel si cu castravetii sau alte legume”, ne explica ‘nea Vasile. stop_coloana
La piata, producatorul iese în pierdere; la poarta casei, îl goneste DSV-ul
Oamenii de azi prefera suprmarket-urile, unde gasesc toate produsele la un loc. Produsele comerciantilor de la poarta casei sunt însa mai putin „chimizate”.
L-am întrebat pe Gavril Har, unul dintre producatorii din Sânmihai, de ce nu se duce cu produsele la piata. Omul ne-a explicat ca nu ar face nici o afacere, ba chiar ar iesi în paguba. Drumul pâna la Zalau si transportul marfii costa. Taxa de piata, iar costa. Apoi, certificatul de producator, caietul cu vânzari zilnice, toate costa bani si pierdere de vreme. Vin controale de toate felurile si-ti gasesc tot felul de chichite, numai ca sa te poata amenda. Pe vremuri nu era asa. Plateai masa în piata si nimeni nu-ti purta grija.
Un vecin al lui Gavril Har se plângea ca cei de la Directia Sanitara Veterinara le-a interzis sa mai comercializeze produsele agricole la poarta casei. Zic ei ca nu ar fi igienic. „Dar marfa noastra este curata, culeasa direct din gradina, masa este curata, de ce sa nu am voie sa-mi vând marfa în curtea si la poarta casei mele. Asta înseamna ca nu mai sunt proprietar. La primarie platim impozit pe pamânt, platim impozit si pe recolta. Si sa nu avem voie sa o comercializam?!”, se întreaba razvratit vecinul lui Gavril Har.
Traditiei i s-a gasit nod în papura
Comertul de la poarta casei s-a practicat si pe vremea lui Ceausescu si nimeni nu le avea grija micilor producatori. “n sate precum Poarta Salajului, Vîrsolt, Crasna, Pericei etc, comertul de la poarta casei este o traditie. Vin acum tot felul de ciuri-buri care spun ca nu se respecta normele europene. Adica mai avem sansa de a mânca produse românesti, mai sanatoase decât cele din import, si asta nu convine multora.
