Ne-o facem cu mana noastra
În fuga dupa profit, comertul si serviciile s-au degradat într-un hal farar de hal. De fapt, ce nu s-a degradat la noi în ultimul sfert de veac? Am intrat într-un supermarket de pe strada Gheorhe Doja si la casa mi s-au pretins 4,7 lei pentru o ciocolata, cu toate ca la raft scria clar 3,8 lei, pentru aceeasi ciocolata. Nu-i greu de observat ca practicile comerciale neloiale domina piata. Asta cu toate ca regulamentele europene pentru protectia consumatorului sunt foarte amanuntite în ideea de a ne feri de erorile, abuzurile producatorilor, importatorilor si comerciantilor. Supermarketurile ne atrag cu promotii, iar la casa constati ca marcarea se face cu pretul nepromotional. Hainele sunt un produs înselator; cumparatorul este atras de pretul mic, iar la purtare constata ca se desfac cusaturile stofei. De fapt, nu e stofa 80 la suta, ci material sintetic 80 la suta. Si textilele sunt adesea falsificate. Pe eticheta apare bumbac suta la suta, dar chiar vânzatoarea-i de parere ca nu-i bumbac, ci PNA. “Asa procedeaza ei, fabricantii, ca sa-si vânda produsele”. Asa ca omul de rând cade în plasa, iar marfurile cumparate nu pot fi returnate. Ajungi la restaurant stop_coloana si devii client pretentios. Constati ca mâncarea contine chestii dubioase: condimente alergene, sosurile nu stii ce contin, poate nici bucatarul nu stie, iar mirosul ciorbei este nespecific si simti ca e de ieri. Cartofii au un gust de ars din cauza uleiului neschimbat, pentru ca nu exista grafic de schimbare a uleiului precum prevede legea europeana. În mare parte, drepturile consumatorului sunt neglijate, putinii comisari de la Protectia Consumatorului (sapte la numar în Salaj) nu fac fata la sutele de magazine si magazinase, la zecile de restaurante si crâsme, iar amenzile pe care le dau vor fi platite indirect tot de consumatori. Adevarul este ca nici noi, consumatorii, nu ne aparam drepturile. Vociferam, înjuram în gând si platim pretul. Cum s-ar zice, ne-o facem cu mâna noastra.
