decembrie 5, 2025

Inedit din istoria castelelor din Salaj

imagine-articol010_51500

Deși este ca suprafața unul dintre cele mai mici dintre județele țarii, Salajul se poate lauda cu o zestre istorica impresionanta. Este județul în care turiștii pot vizita numeroase biserici de lemn și castele, dar și zone fortificate ramase de la vechii romani și daci. Singura și marea problema a Salajului este ca mare parte dintre aceste biserici și castele sunt distruse, abandonate și ruinate.

Salajul se lauda cu zece castele impunatoare, toate în paragina. În Salaj mai stau în picioare, sub semnul degradarii însa, castelele Csaky din Almașu, Bay din Treznea, Wesselenyi și Beldy din Jibou, Josika din Surduc, Haller din Gârbou, Banffy din Nușfalau, Alexius și Georgius Bethlen din Dragu, Zsombory din Zimbor și Castelul cetate Bathory din Șimleu Silvaniei.
Niciunul din cele zece castele însa nu au fost reabilitate și sunt într-o stare avansata de degradare. Vom prezenta în acest material patru din cele zece castele, care au ramas în timp mai puțin cunoscute publicului larg.

Castelul de la Zimbor a fost pierdut la o partida de carți și a ajuns acum proprietatea a doi români stabiliți în Australia

Castelul de la Zimbor a fost construit de Zsombory Lajos și soția sa, Kozma Maria, în locul unui vechi conac. Pe ornamentul unuia dintre turnuri se vede anul construirii, 1892. La începutul anilor 1900, groful a pierdut castelul la carți, în urma unui joc de kanaszta, care este un joc provenit din cultura maghiara și se aseamana cu jocul de remi. Castelul a ajuns atunci în posesia ministrului de finanțe Saulescu. Castelul a ramas în proprietatea familiei Saulescu pâna dupa al Doilea Razboi Mondial, iar odata cu începerea marii naționalizari castelul a fost trecut în proprietatea statului și dat în folosința Ministerului Sanatații și Ocrotirii Sociale. De atunci, în castel a funcționat, mai întâi un spital-sanatoriu, dupa care în imobil a fost instalat dispensarul uman medical al comunei. Chiar și Primaria și-a avut sediul în conac pentru câțiva ani. Imobilul a fost vândut pe 10 august 2005, în urma unei licitații organizate de catre Consiliul Local Zimbor. Cladirea a fost cumparata de doi români stabiliți în Australia cu 9,6 miliarde de lei. Construcția are 14 camere, holuri, beci, anexe și un parc de 18 ari. O parte din parcul castelului a fost pastrata în forma sa originala și a devenit parcul satului.

Castelul din Gârbou a fost atacat de vecinii din Jibou

Castelul din Gârbou a fost ridicat în anul 1766 și reprezenta la acea vreme un valoros complex arhitectonic de stil baroc compus din pavilion rezidențial, biserica, poarta, fântâna și ziduri de aparare. Evoluția domeniului Haller din Gârbou a fost strâns legata de cea a domeniului aparținând baronului Miklos Wesselenyi de la Jibou. Între nobilul de la Jibou și cel de la Gârbou a existat o permanenta concurența, atât în plan politic și militar, cât și în plan sentimental. La începutul secolului XIX, aristocratul Miklos Wesselenyi a atacat castelul cu o armata formata din peste 500 de darabani și iobagi. Acțiunea razboinica n-a avut cauze politice, ci mai degraba sentimentale. Curând dupa acest eveniment, împaratul Iosif al II-Iea de Habsburg, care fusese și el agasat de marele senior din Jibou, l-a închis în temnița pe Wesselenyi. Dupa aceste episoade e conflict deschis, castelul a avut o evoluție pașnica vreme de peste 100 de ani. La începutul secolului XX a fost parasit și a ramas în aceasta stare pâna astazi. stop_coloana

Castelul de la Surduc – un loc plin de istorie transformat în stație de reparat tractoare

Castelul Josika de la Surduc este o construcție tip conac în stil baroc. Castelul a fost o lunga perioada de timp locuința romancierului maghiar Miklos Josika de Branyicska. Între pereții castelului a scris romanul istoric Abafi, stilul sau fiind asemanat cu cel al lui Walter Scott. Un inventar pastrat din 1854 consemneaza o cladire fomata din 17 încaperi, printre care biroul scriitorului și o capela. Membri familiei Josika au contribuit în mod decisiv la ridicarea și aspectul final al imobilului, care înca mai pastreaza, în salonul principal, urme ale picturii originale. Castelul a avut șI un parc, unde ulterior au fost gasite mai multe fântâni și o statuie a Maicii Tereza. Pe aleea principala se gasește o biserica în stil baroc, iar salonul principal din castel era plin de tablouri deosebite. Piesele de mobilier erau sculptate manual, iar candelabrele surprindeau prin eleganța și rafinament. Instaurarea regimului comunist în România a dus la transformarea castelului în stație de reparat tractoare. Multe dintre piesele valoroase de aici au disparut ori au fost distruse. Dupa înlaturarea regimului comunist, au început luptele pentru retrocedari.
Conacul de la Surduc a fost transformat în castel în secolul XVIII. În anul 1810 ajunge în proprietatea familiei Josika. Cel mai de seama reprezentant al acestei familii a fost scriitorul Miklos Josika. El a construit și o cripta în Surduc în memoria tatalui sau, în jurul anului 1825, pe locul unde principele Transilvaniei, Francisc Rakozi al II-lea a servit ultimul sau prânz, alaturi de Laszlo Csaky. Evenimentul avea loc în 1705, înaintea catastrofalei batalii de la Jibou, pierduta în fața armatei imperiale conduse de generalul Ludwig von Herbeville. Inițial, în cripta acum goala și jefuita au fost trei sicrie din fonta, doua dintre ele având și ferestre. Deasupra ușii, încadrata între caramizi, este așezata o placa alba cu inscripția în latina Parenti omnia pietas proculium posuit ano. MDCCCXXVII. Inscripția îi aparține sculptorului clujean originar din Debrecen, Hirschfeld Friedrich, și a fost realizata în 1828.

Satul Almașu a fost dat ca dar celor care aveau sa construiasca mai apoi castelul Csaky

Castelul Csaky de la Almașu este o construcție de tip conac, construit la începutul secolului XIX de catre familia Csaky. Stramoșii lor au ajuns pe acele meleaguri în 1594, când principele Sigismund Bathory a daruit moșia Almașului șefului oștilor ardelene, Istvan Csaky. În anul 1808, urmașii lui au început construirea conacului, care prin marimea lui și prin dimensiunea moșiei presarate cu cladirile anexe, a devenit cel mai mare conac din țara Calatei La construcția castelului au fost folosite chiar și pietre sculptate ce odinioara se gaseau în Cetatea Almașului. Conacul este acum într-o stare de degradare accentuata.