Drumul spre ruina societații
Sudii de specialitate prognozeaza ca în decurs de 15 – 20 de ani fondul național de pensii va disparea, deoarece numarul celor care produc va fi de doua ori mai mic decât numarul pensionarilor. De fapt, și la ora actuala fondul de pensii se clatina, de vreme ce pensii babane se acorda celor care au ales sa serveasca statul într-o atmosfera de comanda zeci de ani. Mai la vale, spre noi, au fost votate pensii grase pentru românii foști parlamentari, iar acum sunt pe rol pensii brave pentru primari. Se spune ca un mandat ar fi apreciat la 1.500 de lei, fara criterii de performanța, fara cuantificarea binelui adus comunitații care i-a ales. Prea bine înțelegem ca sistemul politic își protejeaza oamenii, motivându-i spre ceea ce se crede ca este bine de facut, în primul rând pentru ei și cu sugestia ca numai pentru ei. Întrebarea se pune cine și de unde o sa plateasca atâta amar de pensii nesimțite, în contextul în care numarul cetațenilor activi în câmpul stop_coloana muncii, care alimenteaza bugetul, este în scadere. Un cetațean cu 30 – 40 de ani de munca primește o pensie de 700 de lei, iar nea primarele, pentru un mandat capata dublu. O societate saraca precum a noastra ar trebui sa împarta, pe cât cu putința, judicios resursele. Pensia, dupa o logica simpla, ar trebui sa asigure un trai decent și nu pentru unii o viața de nabab pe seama mulțimii care acum nu conteaza în ecuația curenta, decât la vot. Parlamentul, se vede, este la cheremul categoriilor privilegiate. De când democrația voteaza pensii în Parlament și acestea nu se acorda conform unei legi unice, generale pentru întreaga societate?
